Secretul respectului de sine

De ce se cred atat de multi tineri adolescenti inferiori??
De ce nu pot tinerii sa creasca placandu-se pe ei insisi ??
De ce se intampla atat de des ca oamenii sa examineze pe ei insisi si sa fie profund dezamagiti de persoana lor,cu toate ca asa i-a facut Dumnezeu ??
De ce trebuie ca toata umea sa se impiedice de aceeasi piatra??

Tinerii care cresc in societatea de azi considera ca trebuie sa aiba trei lucruri spre a fi multumiti de ei insisi: Primul,si de departe cel mai important,este atractia fizica.(80% dintre adolescenti nu sunt multumiti de cum arata. Daca intrebati 10 adolescenti care este lucrul care ii nemultumeste cel mai mult,8 dintre ei vor spune ca nu sunt satisfacuti de anumite caracteristici ale corpului lor.Se simt urati,lipsiti de calitati care sa-i faca placuti si se gandesc la aceasta problema aproape tot timpul.Fetele cred ca sunt prea inalte si baietii prea scunzi,prea grasi, sau prea slabi,de culoare parului,sau se ingrijoreaza de cosurile de pe fata,sau de pistruii de pe nas,sau cred ca picioarele le sunt prea mari,sau nu le place cum le arata unghiile,etc. Nu conteaza cat de mica este problema,ea poate crea mari nelinisti si depresii profunde.Cei mai multi se examineaza cu atentie in oglinda si nu le place ceea ce vad.Si cum niciunul dintre noi nu este perfect,evident ca ,de regula,gasesc ceva care sa nu le placa.Si atunci se ingrijoreaza si se framanta cu privire la acel lucru,dorind sa nu fi avut acel defect.Va puteti imagina pe cineva care se simte deprimat si mizerabil pentru un lucru atat de fara importanta cum ar fi faptul ca nasul este cu o zecime de milimetru mai lung decat crede el ca ar trebui sa fie ??
Unul dintre motivele pentru care tinerii devin atat de sensibili la micile lor imperfectiuni este ca “prietenii”i-au tachinat si i-au necajit mereu in primii lor ani de viata.Din nefericire,baietii si fetele sunt deseori cruzi unul cu altul,aruncand-si unul altuia insulte,ca niste sageti otravite.

Solutii in cateva fraze:

1.Recunoaste ca nu esti singur.
2.Infrunta-ti curajos problemele.
3.Gaseste-ti un prieten adevarat, da adevarat!!!
4.Scrie toate framantarile tale pe o hartie si dai foc la final.
5.Dumnezeu te cunoaste si se ingrijeste de tine.
6.Compenseaza-ti slabiciunile
7.Valorile lui Dumnezeu sa-ti fie startul in drumul vietii

Imbratisarea

De multa vreme ma framanta tema aceasta, IMBRATISAREA si m-am gandit sa ma informez, sa caut materiale si altele despre ea si intr-un final a rezultat aceasta postare, sper sa va placa si sa va fie de folos!

Exista momente in viata cand ne simtim epuizati, pierduti in avalansa problemelor si responsabilitatilor zilnice. Si-atunci cand nu mai avem nicio putere, cand tot ceea ce era de controlat ne-a scapat din maini si cand cei pe care ne bazam au “disparut” uitand cu totul de noi, cand nimic nu mai pare a avea vreun sens, ce mai ramane de facut? Ce mai poti face cand esti la pamant?

Multi dintre noi cadem in panza de paianjen a gandurilor negative, ramanand acolo prizonieri ai depresiei, fara speranta. Si in agonia dintre viata si moarte, la cumpana dintre “a fi cineva” si “a fi nimic”, ne aruncam ochii pe un copac ce se zareste in departare. Si ramanem, pentru o clipa, cu gandurile tintuite de imaginea maretiei lui. Cata viata! Un copac care nu are puterea de a vorbi dar care spune foarte multe, pur si simplu ne fascineaza. In el se afla implantate parca, toate codurile nedescifrate inca, ale Universului. Toate gandurile se opresc, fiind doar Tu si El, intr-o contopire perfecta. Simti cum acesta te simte pe tine si, pentru o clipa, te invaluie in energia lui, printr-o imbratisare plina de iubire.

Ai simtit vreodata asta?

Poate ca nu te-ai gandit niciodata ca un simplu copac ar putea fi atat de viu, radiind atata energie cat sa poata sa te scoata pe tine, omule, din paienjenisul propriilor tale cosmaruri existentiale. Dar poate. Nu o data am simtit energia si viata din spatele a ceea ce pare a fi “adormit pe vecie” si iubirea din interiorul a ceea ce pare a fi “indiferenta pura”. De fapt “nimic nu e ceea ce pare a fi” se dovedeste a functiona foarte bine in zilele noastre iluzorii. Gandirea incepe sa isi arate limitele in acest haos a lui “a fi” sau “a nu fi” care ne domina existenta. Si daca gandirea pe care ne bazam atat de mult esueaza, ce ne facem noi?

E o intrebare al carui raspuns nu se poate gasi in mintea noastra dar exista deja in simturile noastre.

Deci sa incercam cu simturile.

Ce inseamna a simti? Inseamna sa-ti abandonezi gandurile in favoarea senzatiilor si sa-ti abandonezi Ego-ul care te face sa te simti atat de individual si de singur, in favoarea iubirii unificatoare, care te face sa pulsezi in acelasi ritm cu celalalt, pana la o dizolvare completa. Ai experimentat in viata ta o imbratisare totala, in care sa nu te mai gandesti la nimic, dandu-ti voie sa te pierzi cu totul in bratele celuilalt ca si cum ar fi insusi Tatal Ceresc?

Poate ca Da poate ca Nu. De cata incredere ai nevoie pentru a face asta? Totala!

Putini oameni sunt dispusi sa se abandoneze complet intr-o imbratisare infinita. In majoritatea cazurilor, cand doi oameni se imbratiseaza parca stau cu ochii pe ceas: “o fi prea mult? sa ma retrag? ce-o gandi celalalt despre mine?” Dar aceea nu e o imbratisare ci doar o imitare a ei, de complezenta. O adevarata imbratisare nu permite mintii a se mai gandi la ceva. Mintea nu mai are loc in acest cadru. Ea dispare odata cu Egoul tau si cu tine. Intr-o imbratisare totala Tu nu mai existi. Poate doar in primele minute cand incepi sa te deschizi sufleteste catre celalalt. Dar in timp ce sufletul tau se deschide precum o floare la soare si inima ta se umple de caldura dulce si energizanta a sentimentelor, atunci poti simti cum trupul tau se topeste incet-incet in celalalt si cum sangele tau incepe sa curga parca prin trupul sau, in timp ce pielea se dizolva. Toate barierele fizice se descompun prin intermediul senzatiilor, fiecare putandu-l simti pe celalat ca pe sine insusi. Individualitatea dispare astfel ca, Tu si El / Ea nu mai exista. Imbratisarea totala poate transcede legile fizicii prin intermediul senzatiilor, deoarece ea iti da senzatia transformarii din fizic in sufletesc. Si daca la inceput percepem ca doua trupuri se imbratiseaza, dupa o anumita perioada de timp, cand sufletele se deschid larg, asistam la o imbratisare a sufletelor si la o contopire a lor. Doua suflete devin unul iar acela se dizolva si el in Infinit, in Spiritul Universal. Acest proces de contopire cu Infinitul prin intermediul celuilalt are un rol psihoterapeutic extraordinar. El indeparteaza toate mizeriile psihice acumulate in timp de-a lungul existentei noastre, curatandu-ne sufletul impovarat de ele precum un izvor de munte cristalin. Iubirea pe care o poti simti prin intermediul imbratisarii, alunga anxietatea care ne facem sa ne purtam atat de bizar uneori, devenind rai fara sa vrem. Ea ne hraneste cu energie vitala si ne da sentimentul de apartenenta la marea familie care este omenirea si viata. Abandonandu-ne imbratisarii, deci iubirii, ne simtim “acasa” . Mai acasa decat te-ai simtit vreodata in viata ta in cel mai minunat loc de pe pamant. Pentru ca adevaratul “acasa” se afla chiar in centrul fiintei tale cu care este conectat intregul Univers Divin.

“Dumnezeu este iubire”. Daca vrei sa-l simti pe Dumnezeu, experimenteaza sentimentul de iubire care curge prin sufletul tau, al meu si-al fiecaruia dintre noi prin intermediul imbratisarii totale si vei putea percepe cu toata fiinta ta, intreaga forta, energie si maretie a Creatiei si a Divinitatii. Imbratisarea totala este infinita. Ea nu se poate cronometra. Prin intermediul ei poti patrunde intr-o alta lume, a senzatiilor si a sentimentelor. In aceasta lume timpul nu exista. De aceea clipele frumoase si pline de dragoste par a se scurge atat de rapid. Atunci cand iesi din acea atmosfera sentimentala trecand in cea mentala, te uiti la ceas si spui: ”iata cat de mult timp a trecut!” desi tie ti s-a parut ca s-au scurs doar cateva clipe. Cateva ore au trecut in cateva minute. Si e adevarat. In dimensiunea sufleteasca timpul parca sta in loc. Nu mai poate fi perceput. Notiunea de timp este o inventie a mintii si nu a sufletului. Ea nu se poate traduce in sentimente. Deci iata o modalitate de-a opri timpul, pastrandu-ne tineretea! Iubirea e secretul. Se poate vedea cu ochiul liber ca persoanele care iubesc intens si total, bucurandu-se din plin de dragostea lor, parca intineresc. Timpul nu le mai afecteaza. El se scurge dar viata lor nu. Pentru ca in viata lor exista atat de multa iubire incat timpul sta in loc. Exista oameni care isi traiesc viata mai mult prin intermediul sufletului decat al mintii materialiste. Ei au reusit sa-si educe mintea sa gandeasca pozitiv, fiind intr-o armonie perfecta cu sufletul si inima lor deschisa si plina de dragoste. Ei iubesc viata, iar viata ii iubeste pe ei. O prietenie minunata intre om si viata, intre om si Creatorul sau.

Sa invatam, asadar, sa iubim, sa ne deschidem sufletul, in relatiile noastre, cat mai mult si cat mai total, ca intr-o imbratisare infinita ce transcede timpul. Sa incetam a ne mai gandi cu suspiciune “dar daca voi suferi?”. Nu dragostea ne face vulnerabili ci lipsa ei. In lumea iubirii nu exista suferinta. Cosmarul relatiilor dintre multi indragostiti este datorat unei lupte continue dintre doua minti si nu dintre doua inimi. Sentimentele nu se lupta ci doar gandurile. Asa ca, patrunzand in universul interior al sentimentelor, gandurile nu mai au ce cauta. Acolo, in sufletul nostru, este un lacas sfant a carui sfintenie trebuie respectata cu toata fiinta noastra. Sa nu lasam gandurile sa ne murdareasca acest lacas sfant. Sa protejam dulceata sfanta a iubirii din sufletul noastru de amarul gandurilor ce-o ameninta. Energia vitala a iubirii din suflet este un dar divin care se cere pazit cu sfintenie de fiecare dintre noi. Ea este sursa fericirii noastre, a tineretii fara batranete si a vietii fara de moarte. Traind in iubire fata de toti semenii nostri ca-ntr-o adanca imbratisare, totala si plina de incredere, putem transcede suferinta si nevoile continue ale mintii si trupului pe care-l purtam.

Imbratiseaza-ti semenii, asadar, dragul meu cititor, cu toata dragostea! Fiecare om tanjeste in sinea lui dupa o imbratisare calda, plina de iubire. Daruieste-o fiecarei fiinte cu care poti stabili un contact sufletesc. Viata curge pretutindeni in jurul nostru. Imbratisaz-o, si viata te va imbratisa la randul ei, cu toata dragostea divina care o poarta!

Un adevarat test de dragoste!

Am gasit zilele astea o intamplare foarte interesanta despre un tanar care a trebuit sa ia o decizie care foarte importanta si totodata dificila pentru el, dar fara sa va spun mai multe va las sa cititi intamplarea si sa aflati mai multe :)

 

Gara Centrala din New York City, locotenentul John Blanchard se uita la ceasul mare. Era sase fara cinci. Inima ii batea nebuneste. Exact la ora sase avea sa o intalneasca pe fata de care credea ca este indragostit, dar pe care nu o intalnise niciodata. Iata ce se intamplase. 

In timpul celui de-al doilea razboi mondial, John parcursese un stagiu de pregatire pentru pilotaj in Florida si, in timp ce se afla acolo, intr-o zi, a mers la biblioteca sa  consulte o carte. Rasfoind cartea, a observat ca cineva facuse notite pe margini.Citind observatiile patrunzatoare facute cu un frumos scris de mana, si-a zis,”Mi-ar placea sa cunosc persoana care a scris notele acestea, oricine ar fi; dupa observatiile pe care le face , pare a fi atat de buna, de blanda si de inteleapta”.

S-a uitat la una din paginile de inceput ale cartii si a vazut pe ea un nume: Hollis Maynell, New York City. A decis sa incerce sa o gaseasca . Cu ajutorul cartii de telefoane a orasului New York, a gasit adresa ei si i-a scris o scrisoare. A doua zi dupa ce i-a scris, a fost imbarcat pentru a merge pe front.

Surprinzator, Hollis i-a raspuns la scrisoare.Curand cei 2 au inceput un schimb regulat de scrisori, care avea sa se intinda pe toata perioada razboiului. “Scrisorile ei erau asemanatoare notitelor pe care le facuse pe marginile acelei carti”, avea sa-si aminteasca John mai tarziu. “Prin ceea ce-mi scria, Hollis ma mangaia si ma ajuta nespus de mult”.

Intr-una din scrisori, John ii marturisise ca fusese ingrozit de moarte cand intr-o noapte au zburat pe deasupra Germaniei.Hollis l-a incurajat, raspunzandu-i , “toti barbatii curajosi au momente in care le e frica. Data viitoare cand iti va fi frica, spune urmatoarele cuvinte,”Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei morii, nu ma tem de nici un rau, Caci Tu esti cu mine”

Pe masura ce schimbau scrisori, John simtea ca incepuse sa se indragosteasca de Hollis. Intr-o zi i-a scris , “Te rog sa-mi trimiti o fotografie de-a ta”, dar ea i-a raspuns “NU, nu-ti trimit. Relatiile nu se zidesc pe felul cum arata oamenii”.

El insa se simtea tot mai atras de ea si dorea sa o cunoasca personal. In cele din urma a sosit si ziua cand urma sa revina in tara intr-o permisie. I-a scris lui Hollis ca se va intoarce acasa si ca ar dori sa ia pranzul cu ea. Au convenit sa se intalneasca in Gara Centrala din New York, la ora sase Dupa-amiaza, langa ceasul cel mare, “Ma vei recunoaste dupa trandafirul rosu pe care il voi purta “, i-a scris ea.

In cele din urma , a sosit si marea zi. John astepta emotionat sa o cunoasca in sfarsit pe fata pe care credea ca o iubea. Iata cum relateaza John prima intalnire cu Hollis Maynell:

 O tanara venea spre mine; avea o fata placuta , cu o linie usor alungita, Parul Blond ii cadea in bucle peste urechile delicate.Ochii ii erau albastri ca cerul de mai. Buzele si barbia ei exprimau o feminitate blanda si, in costumul verde pal, arata ca primavara care s-ar fi trezit la viata! Emotionat, am facut cativa pasi inspre ea, uitand cu desavarsire ca domnisoara pe care o asteptam trebuia sa poarte un trandafir rosu, ceea ce tanara care-mi furase privirea NU avea. Vazand ca ii stateam oarecum in cale, domnisoara s-a oprit pret de cateva clipe. Un zambet usor, provocator, ii aparu pe buze.

"Imi dai voie , soldat?”, intreba ea timid, am mai facut un pas spre ea, si atunci am vazut-o…Pe Hollis Maynell cu trandafirul rosu prins la rever, exact in spatele fetei in verde. Inima parca mi s-a oprit in loc. Doamna cu trandafirul rosu era o femeie plinuta, trecuta bine de 40 de ani.Parul in buna parte carunt ii era strans sub o palarie cam uzata. Gleznele-i destul de groase erau varate in niste pantofi cu tocuri joase. Fata in costum verde se indeparta repede. Trebuia sa aleg . Sa o urmez pe frumoasa care tocmai imi vorbise, sau sa raman si sa o cunosc pe femeia aceea deloc atractiva care stiam acum ca e Hollis Maynell?

 Am decis fara sa ezit. M-am intors spre femeie si i-am zambit. Incepand insa sa-i vorbesc , ma simteam sufocat de o dezamagire amara.

“Trebuie sa fiti domnisoara Maynell “am zis, intinzandu-i mana. “sunt foarte bucuros ca ati acceptat sa ne intalnim. Va invit sa luam pranzul impreuna.”

 Pe fata femeii aparu atunci un zambet larg. “Nu stiu ce vrei sa spui, tinere” raspunse ea “dar cred ca ai vazut-o pe domnisoara aceea in costum verde, care tocmai a trecut, nu? am intalnit-o in tren. Ea m-a rugat sa port trandafirul asta la rever . Mi-a spus ca daca ma vei invita sa luam pranzul impreuna, sa-ti spun ca te asteapta la restaurantul acela mare de peste drum. Spunea ca e un fel de test si ca tocmai l-ai trecut!”

Concluzie: Ce ziceti ca s-ar fi intamplat daca John o alegea pe Hollis de prima data cand a trebuit sa aleaga in momentul critic pentru el ? Eu zic ca testul pe care Hollis il pregatise urma sa il cada si in acelasi timp o pierdea pe fata visurilor lui. Dar John a facut alegerea perfecta cu toate ca alegerea pe moment a fost dificila ...

Maxima !

Din nou navigand pe internetul cel mare si plin de informatie am gasit o maxima foarte interesanta care, pe mine m-a cam pus pe ganduri in legatura cu "marea mea problema" sa ii zic asa , Eva. Maxima a fost scrisa de catre un misionar pe nume Jim Elliot care a scris tot felul de maxime interesante si am dat de aceasta pe un site crestin si spune cam asa :

"Voi ramane cufundat in somnul lui Adam, pana cand Dumnezeu va vedea ca am nevoie de Eva

si mi-o va da. Intareste-mi inima, Doamne, sa Te pot urma si sa nu ating nimic din ceea ce nu este al meu!" 

Acum as vrea sa va las pe voi fiecare sa meditati asupra ei. Mie unul mi-a dat mult de gandit ...

Mi-ar placea sa lasati un comentariu cu parerea voastra :)

Si acum daca tot am vorbit despre Eva si despre somnul lui Adam as vrea sa va povestesc o intamplare mai amuzanta in legatura cu creearea Evei.

La o scoala duminicala la grupa mica a  fost predata lectia despre crearea omului unor copilasi micuti si li sa povestit cum a fost creata Eva din coasta lui Adam. Unul din copilasi in timpul saptamanii a inceput sa se planga ca il doare in jurul inimii iar parintii speriati l-au intrebat pe copil sa vada ce e cu el. La un moment dat copilul se intinde pe jos iar mama si mai speriata il intreaba pe copil ce a patit, copilul sincer si cu niste ochi mari se uita la mama lui si ii spune: Mami ma doare o coasta cred ca Dumnezeu vrea sa imi ia o coasta si sa imi faca si mie o Eva ! Mama se uita la copil si zambeste linistita vazand ca baiatul ei nu are nimic si a fost doar o durere trecatoare, fiind amuzata de replica data de fiul ei.

Ce reiese din aceasta poveste si din citatul de mai sus ? Trebuie sa avem mare grija si trebuie sa fim foarte atenti cand incepe procesul de "creare a Evei" pentru ca s-ar putea sa avem doar niste "dureri" trecatoare si nicidecum aparitia Evei in viata noastra. Pentru a o intalni pe Eva trebuie sa asteptam voia Domnului cu toate ca stiu ca e cam greu de multe ori sa asteptam si noi vrem sa ne grabim, dar Domnul stie ce e mai bun pentru noi indiferent ca esti fata sau baiat, Domnul are pregatit pentru tine un Adam sau o Eva perfect/a pentru tine asa ca cere-I sfatul intotdeauna. In final reiau ce spunea Jim:

Intareste-mi inima, Doamne, sa Te pot urma si sa nu ating nimic din ceea ce nu este al meu!

Declaratie de love ♥

Umblam pe internet asa de pe un site pe altul

si am gasit ceva amuzant si as vrea sa impartasesc

cu voi mai ales ca ultimele postari au avut legatura

cu "love ♥ ". Sper sa va placa :)

I love you atât de tare
Încât I believe că mor!
You are so încântătoare
Oh my dear cât te ador!

When I go la braţ cu tine
Mă simt very măgulit,
Căci are looking toţi la mine
Oh, I’ m so, so fericit!

All ar fi atât de bine…
But you see, nu-i chiar aşa
Căci I tell ce simt in mine,
Dar tu smile şi smile într-una
And I think că spun trăznăi.
Please don’ t face pe nebuna
Şi mai look in ochii mei.

Understand? I love you dragă
Cum ai vrea să-ţi mai vorbesc?
You are totul pentru mine
And I want să te-ntâlnesc.

But is difficult, vezi bine
Căci your mother e pe fază
Şi din five in five minute
Carefully te controlează.

Maybe să ajung la tine,
Ca in Shakespeare, "Juliet”
I "Romeo" love pe tine
Give me scara din boschet.

E iubire sau nu e ?

O fereastra de messenger cu Falling Hearts environment nu e iubire. Poti sa o suni de 10 ori pe zi sa o intrebi ce face, nu e iubire. Daca ii trimiti un buchet de trandafiri urias, tot nu e iubire. Daca o apelezi la ore fixe, nu e iubire. Daca o scoti in oras, la teatru, nu e iubire. Daca pleci de nebun la mare dupa ea, doar sa va vedeti acolo, nu e iubire. Daca o ajuti sa treaca peste cele mai grele momente din viata ei, nu e iubire.

 

Si atunci?

 

Atunci cand inchid ochii si ea ma inconjoara cu fiinta si aura ei, apoi deschid ochii si tot nu vad nimic in afara de ea, atunci stiu ca o iubesc. Daca imi spune cuvinte grele si eu vreau sa o strang in brate, atunci o iubesc. Daca vreau sa fiu langa ea pur si simplu sa aud cum respira, o iubesc. Daca ma trezesc dimineata cu gandul la ea, ziua imi merge in functie de ce privire imi arunca sau daca imi zambeste sau de ce imi spune, si seara mereu sunt melancolic pentru ca nu e langa mine, inseamna ca o iubesc. Daca ii spun ca o iubesc si ea ma refuza cu raceala, dar eu tot mi-as da sufletul pentru ea, inseamna ca aveam dreptate. Daca suna in toiul noptii sa imi spuna ca ma iubeste, e iubire. Daca nu pot sa adorm fara sa-i spun ca o iubesc, e iubire. Iubirea incepe de acolo de unde tu nu mai astepti nimic in schimb .Iubirea... Las-o libera! Daca e a ta, sta langa tine. Daca zboara, înseamna ca de fapt nu a fost niciodata cu adevarat a ta!

In concluzie ... Ai grija cum iubesti ca s-ar putea sa fie doar vorbe-n vant 

5 motive pentru a te bucura !

          
                BUCURA-TE !

1.Bucura-te ca esti in viata.Viata este un dar minunat pe care l-am primit dar depinde de noi ce facem cu acest dar ….

2.Bucura-te de o floare,de o frunza, de o raza de soare….Viata e prea scurta ca sa mai avem timp si de tristete :)

3.Bucura-te si fi alaturi de cei dragi tie. Nu te uita la defectele lor ….fiecare om are cate o “pasarica”  important e sa nu avem stoluri  :)

4.Bucura-te de prietenii tai ,de colegii tai ,de vecinii tai,de neamurile tale (dar nu prea tare ;)

si nu crede zicala “sangele in apa nu se face”

Este o mica pacaleala caci cine e om e om …daca nu e “om “lasa-l in drumul lui caci de ce sa-ti faci singur/a probleme…..

Dumnezeu i-a lasat pe langa tine cu un scop …

NIMIC NU-I LA VOIA INTAMPLARII!

Daca vei citii zilnic Biblia si Il vei descoperii pe Dumnezeu atunci El iti va descoperii care e scopul …

PS. “Eu stiu ca exista Dumnezeu…unii s-ar putea sa afle prea tarziu”...

5.Bucura-te de aceste 4 motive

si apoi vei mai descoperii mii de motive de bucurie

Iti doresc o zi frumoasa si nu uita de cea mai mare bucurie "bucurati-va ca numele voastre sunt scrise in ceruri" Luca 10:20

Test de personalitate

Acesta este un Test care circula pe net in format .pps mi s-a parut interesant si relevant. (La mine s-a potrivit ) De aceea, il postez aici, si pentru voi:

Unele persoane platesc multi bani pentru a face acest test. Acesta este un test real utilizat actualmente de departamentele de Resurse Humane din diverse companii importante. Serveste la cunoasterea mai buna a angajatilor actuali sau viitori. Citeste-l, este foarte interesant Dar, sa nu fii foarte sensibil! Rezultatele sunt destul de exacte si iti va lua numai 2 minute. Raspunsurile trebuie sa fie despre viata ta actuala…nu se refera la ceea ce ai fost in trecut . Sunt 10 intrebari simple…… Ia un creion si o hirtie si noteaza-ti raspunsurile. Mai intii, scrie numerele de la 1 la 10 pe bucata de hartie.

Incepe testul

1. In ce perioada a zilei simti ca ai potential maxim ?

a) dimineata

b) dupa-amiaza si in primele ore ale serii

c) seara tirziu

2. In mod normal dvs. mergeti…..

a) destul de rapid, cu pasi mari

b) destul de rapid, cu pasi mici

c) nu foarte rapid, cu capul ridicat, privindu-i pe toti in fata

d) nu foarte rapid si aplecat

e) foarte lent

3. Cind conversati, dvs….

a) stati in picioare, cu bratele incrucisate

b ) tineti bratele incrucisate

c) puneti o mana sau ambele maini la centura sau in buzunare

d) atingi sau impungi cu degetul interlocutorule) iti atingi urechile, barbia sau te joci cu parul

4. Cind sunteti relaxat, dvs. va asezati…

a) cu genunchii si picioarele alipite

b) cu picioarele incrucisate

c) cu picioarele indepartate sau drepte

d) cu un picior indoit asezat sub sezut

5. Cind cineva este realmente distrat, dvs. Ii raspundeti cu…

a) o gluma buna

b) o gluma buna , dar nu zgomotoasa

c) cu un ras silentios

d) cu un suras timid

6. Cand ajungeti la o aniversare sau un eveniment social, dvs.…

a) va faceti o intrare zgomotoasa de maniera ca toti sa va bage in seama

b) va faceti o intrare linistita, privind in jurul dvs. Pentru a vedea daca intilniti pe cineva cunoscut

c) va faceti o intrare foarte silentioasa, incercind sa treceti neobservat

7. Atunci cind dvs. Sunteti foarte concentrat la ceva special si sunteti intrerupt, dvs.…

a) agreati intreruperea

b) sunteti foarte iritat

c) puteti reactiona in oricare din cele doua forme

8. Care din urmatoarele culori va plac cel mai mult ?

a) rosu sau portocaliu

b) negru

c) galben sau albastru

d) verde

e) albastru sau mov

f) alb

g) maro sau gri

9. Cind sunteti in pat, pe punctul de a adormi, dvs. stati…

a) intins pe spate

b) intins pe burta

c) pe o parte, putin rasucit

d) cu capul sprijinit pe brat

e) cu capul acoperit

10. Adesea dvs. visati ca…

a) cadeti

b) va certati sau luptati pentru ceva

c) cautati ceva sau pe cineva

d) zburati sau plutiti

e) in mod normal nu visati

f) visele dvs. intotdeauna sunt placute

 

Punctaj

Acum insumati totalul punctelor dvs.

MAI MULT DE 60 DE PUNCTE:

Lumea va vede ca pe o persoana de care trebuie sa se fereasca; va considera vanitos, egoíst si extrem de dominant. Alte persoane, cine stie, s-ar putea sa va admire, dorind sa se asemene un pic cu dvs., chiar daca nu intotdeauna au incredere si au dubii in a se implica complet in ceea ce faceti.

INTRE 51 SI 60 PUNCTE:

Lumea considera ca dvs. Aveti o personalitate excitanta, destul de mobila si foarte impulsiva. Sunteti vazut ca un lider natural, cineva care ia decizii rapide, chiar daca nu intotdeauna sunt juste. Se considera ca dvs. sunteti o persoana indrazneata si curajoasa, careia ii plac riscurile si aventurile. Companía dvs. este cautata pentru emotiile pe care le produceti.

INTRE 41 SI 50 PUNCTE:

Lumea considera ca dvs. sunteti o persoana viguroasa, animata, incantatoare, vesela, practica si intotdeauana interesanta; cineva care in mod constant este in centrul atentiei, dar suficient de bine echilibrat pentru a nu se considera deasupra celorlati. Totodata sunteti considerat un om bun, apreciat si intelegator; cineva care intotdeauna intretine atmosfera si ii ajuta pe ceilalti.

 INTRE 31 SI 40 PUNCTE :

Lumea considera ca dvs. sunteti sensibil, prudent, atent si practic. Sunteti considerat inteligent, dotat si talentat, dar modest. Sunteti vazut ca o persoana care nu leaga prietenii foarte usor si nici repede, dar care este foarte loial prietenilor sai si care asteapta aceeasi loialitate din partea lor. Cei care va cunosc cu adevarat stiu ca dvs.va ia mult timp ca sa va incredeti in prieteni si ca de asemenea dureaza mult ca sa ii uitati pe cei care va insala increderea.

INTRE 21 SI 30 PUNCTE:

Prietenii dvs. va considera scrupulos si nervos. Sunteti vazut ca cineva foarte prudent, extrem de atent, o persoana inceata si perseverenta dar putin talentata. Toti ar fi realmente surprinsi daca ati face ceva impulsiv sau fara a gindi. Ceea ce se asteapta de la dvs. este sa examinati totul cu atentie din toate unghiurile inainte de a decide. Se crede despre dvs. ca reactionati in acest mod, datorita faptului ca sunteti in mod natural foarte atent.

MAI PUTIN DE 21 PUNCTE:

Lumea crede ca dvs. sunteti timid, nervos, indecis si ca necesitati o atentie speciala. Dvs. demonstrati cum cineva care intotdeauna vrea ca altii sa ia decizii in locul sau un vrea sa fie implicat cu nimeni si cu nimic . Sunteti vazut ca o persoana in mod constant preocupata si care vede probleme acolo unde un sunt. Unii cred despre dvs. ca sunteti plictisitor si doar aceia care va cunosc cu adevarat stiu ca nu este asa.

Va astept cu comentarii :)

Hranirea sufletului

 

„Cuvintele Tale au fost găsite şi eu le-am mâncat; şi cuvântul Tău a fost pentru mine veselia şi bucuria inimii mele“ (Ieremia 15:16 ).

„Ce dulce este Cuvântul Tău pentru cerul gurii mele! Mai mult decât mierea pentru gura mea“ (Psalm 119:103).

Probabil, aţi auzit afirmaţia unor oameni de ştiinţă în domeniul nutriţiei: „Eşti ceea ce mănânci.“ Desigur, această afirmaţie conţine ceva adevăr. Dacă, de exemplu, ne hrănim mereu cu produse alimentare care conţin puţin fier, poate apărea o „anemie din lipsă de fier“. Dacă mâncăm prea mult, devenim obezi, iar dacă nu mâncăm, corpul slăbeşte, adică se ajunge la un colaps.

Există o problemă mult mai gravă decât moartea fizică prin înfometare, o problemă care există în casele noastre şi faţă de care se pare că suntem indiferenţi. Vorbesc, desigur, despre moartea spirituală prin înfometare. În timp ce se cheltuiesc sume imense pentru a alina foametea din ţările subdezvoltate, premisa pentru hrănirea noastră spirituală este să dorim această hrană. Trebuie să recunoaştem pericolul subnutriţiei spirituale şi multele boli care sunt urmarea acesteia.

Ce trebuie să mâncăm? Care este adevărata hrană pentru credincios? Acestea sunt întrebări foarte importante.

Orice mamă, care aşteaptă un copil, doreşte să ştie cu ce să-şi hrănească bebeluşul, imediat ce acesta se va naşte. Desigur, un bebeluş trebuie hrănit mai întâi cu lapte şi cu hrană specială pentru bebeluşi. Dar curând se aşteaptă ca acest nou-născut să crească şi să se hrănească cu hrană mai consistentă.

În timp ce toţi părinţii ar fi îngroziţi dacă bebeluşul lor nu s-ar dezvolta, noi nu suntem adesea deloc îngrijoraţi când este vorba de domeniul spiritual. Hrana spirituală, fie că este laptele pentru cel nou-născut, fie că este hrana tare pentru cel matur, o găsim în Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia.

Ieremia, care a trăit în Israel într-o vreme în care Cuvântul lui Dumnezeu a fost aproape uitat, a spus odată: „Cuvintele Tale au fost găsite şi eu le-am mâncat; şi cuvântul Tău a fost pentru mine veselia şi bucuria inimii mele“ (Ieremia 15:16 ). Este o hrană care dă bucurie. Psalmul 119 , după cum ştiţi, este cel mai lung psalm (şi cel mai lung capitol) din Biblie; are 176 versete şi în cel puţin 170 este amintit Cuvântul lui Dumnezeu. În versetul 103, scriitorul spune: „Ce dulce este Cuvântul Tău pentru cerul gurii mele! Mai mult decât mierea pentru gura mea.“ Este hrană necesară pentru viaţă. În ştiinţa alimentaţiei se cunosc alimente care conţin componente necesare şi pe care corpul nu şi le poate procura altfel. Ele trebuie mâncate, pentru ca trupul să poată funcţiona într-un mod sănătos. Domnul Isus a subliniat faptul că omul nu trăieşte numai cu pâine, „ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu“ (Matei 4:4 ).

Observăm deci că Biblia (Cuvântul lui Dumnezeu) este hrana lui Dumnezeu pentru copiii Săi, o hrană dulce şi dătătoare de viaţă.

În continuare dorim să vorbim despre bolile de nutriţie. În legătură cu alimentaţia vom trata pe scurt patru probleme: subnutriţia, obezitatea, hrănirea deficitară şi intoxicaţia alimentară.

Subnutriţia

Fără îndoială, subnutriţia este una din cele mai grave şi mai frecvente probleme care apare între creştinii din ziua de astăzi. Aceasta nu este în legătură cu lipsa de alimente, ca în cazul subnutriţiei fizice. Dorinţa Dumnezeului şi Tatălui nostru este ca toţi copiii Săi să fie hrăniţi adecvat. Duhul Sfânt spune prin apostolul Pavel: „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi“ (Coloseni 3:16 ). Cartea Psalmilor începe cu descrierea unui om care este binecuvântat şi aduce mereu roadă. Acest om îşi găseşte toată plăcerea în legea Domnului şi cugetă la ea zi şi noapte (Psalm 1).

De ce sunt mulţi creştini subnutriţi? Diavolul nu doreşte să ne hrănim din Cuvântul lui Dumnezeu. El ştie cât de defavorabil este acesta cauzei sale. Diavolul a fost biruit de Domnul Isus în pustie cu trei versete (Matei 4:1-11 ). Diavolul ştie că „sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu“ (Efeseni 6:17 ), va câştiga oricând lupta asupra lui. Acesta este motivul pentru care diavolul a încercat adesea să distrugă Biblia, ceea ce, desigur, nu a reuşit. Un timp a ascuns-o de oameni, dar până la urmă a pierdut şi această bătălie.

Cum reuşeşte totuşi diavolul să-i reţină pe creştini să se hrănească din Cuvântul lui Dumnezeu, dacă el este o plăcere şi este atât de important pentru sănătatea lor?

      1. Aceştia şi-au stricat pofta de mâncare. Aţi văzut vreodată un tânăr sănătos care stă la masă în faţa mâncării lui preferate şi totuşi nu o mănâncă cu o poftă obişnuită? Nu v-aţi gândit că ceva i-a stricat pofta de mâncare? Când cineva îşi umple stomacul cu hrană rea, nu va avea loc pentru mâncare bună şi hrănitoare de care are nevoie. Cred că această problemă este mult mai gravă decât gândim.

      2. Mâncarea fără valoare poate să fie nevătămătoare şi ne putem convinge pe noi înşine şi să credem că nu trebuie să fim chiar aşa de severi, până ce aceasta devine hrana noastră de bază. Există mai multe feluri de mâncare fără valoare: unele au gust condimentat, altele au gust artificial, dar toate au un punct comun: ele îndoapă fără să sature. Diavolul ştie că oamenii au gusturi diferite şi îi oferă fiecăruia ceva: la unul sunt romanele „nevinovate“, la altul, vorbăriile goale, la altul, o emisiune interesantă la televizor. Rezultatul este acelaşi: strică pofta de mâncare.

      3. Un alt şiretlic al duşmanului este acela de a ne determina să amânăm „puţin“ mesele spirituale. Acest şiretlic al amânării îl foloseşte mereu la necredincioşi şi s-a dovedit a fi eficient. De aceea îl aplică adesea şi la credincioşi. El spune, de exemplu, unei casnice că mai întâi trebuie să-şi facă activităţile gospodăreşti. El îi aduce aminte de atâtea lucruri pe care trebuie să le facă tocmai când vrea să citească Scriptura. El are diferite propuneri pentru fiecare în parte, dar scopul este întotdeauna acelaşi.

Tratament

Această stare gravă trebuie împiedicată, trebuie combătută imediat ce apare. În Vechiul Testament, Dumnezeu a dat în această privinţă legi prin Moise: „Şi aceste cuvinte, pe care ţi le poruncesc astăzi, să fie în inima ta. Şi să le întipăreşti în fiii tăi şi să vorbeşti despre ele când şezi în casa ta şi când mergi pe drum şi când te culci şi când te scoli“ (Deuteronom 6:6, 7 ). Observăm deci că această hrană trebuie dată mereu. Această indicaţie se repetă mereu. Dumnezeu a promis poporului Israel că aceasta va face zilele lor „cât zilele cerurilor deasupra pământului“ (Deuteronom 11:21 ).

În Noul Testament suntem îndemnaţi să promovăm dorinţa după Cuvântul lui Dumnezeu. Apostolul Petru ne dă sfatul să dorim Cuvântul lui Dumnezeu asemenea pruncului nou-născut care doreşte laptele (1. Petru 2:2 ). Când un bebeluş doreşte laptele, el ţipă şi nimic nu-i poate atrage atenţia până nu primeşte laptele. Jucăriile nu-l satisfac, iar glumele nu i-ar plăcea. El trebuie să primească laptele, pentru ca să poată să „crească“. Cât de trist este că mulţi creştini maturi pot fi mai uşor atraşi de la hrana lor spirituală decât aceşti bebeluşi de la hrana lor naturală!

Dacă ne-am obişnuit cu hrană fără valoare, diavolului îi va fi uşor să ne ofere „mese de proastă calitate“. Această mâncare este denumită de Domnul nostru în pilda fiului risipitor „roşcove pe care le mâncau porcii“ (Luca 15:16 ). Mulţi părinţi, care se îngrozesc la gândul că cineva i-ar putea hrăni pe copiii lor cu gunoaie, se comportă indiferenţi cu privire la hrana spirituală care este mult mai importantă. Poate cititorul este şocat auzind aşa ceva, dar este adevărat, nu exagerez deloc.

Atenţionare

Acceptă să ţi se atragă atenţia cu privire la „mâncarea de proastă calitate“! Acceptă să fii atenţionat cu privire la amânarea meselor spirituale!

„Cât de mult iubesc legea Ta! Toată ziua cuget la ea“ (Psalm 119:97).

Observăm cât este de important să avem o poftă bună de mâncare şi o adevărată foame după Cuvântul lui Dumnezeu pentru a ne bucura de o sănătate spirituală bună. Cu cât vom citi mai mult Cuvântul lui Dumnezeu şi vom cugeta la el, cu atât mai mare va fi bucuria de a-l citi mereu şi de a cugeta la el.

Rugăciune

„Deschide-mi ochii, şi voi vedea lucrurile minunate care sunt în legea Ta“ (Psalm 119:18).

Pe de altă parte, hrana fără valoare, pe care ne-o oferă lumea şi dumnezeul ei, se adresează nevoilor noastre fireşti.

Ne amintim de copiii lui Israel, care în timpul călătoriei prin pustiu au dorit hrana Egiptului. Ei duceau dorul prazului, al cepei şi al usturoiului (Numeri 11:5 ). Îi înţeleg bine, deoarece şi eu m-am născut în Egipt şi am trăit acolo douăzeci şi opt de ani. Am avut nevoie de un an până m-am obişnuit cu hrana din Statele Unite ale Americii. Hrana, după care israeliţii duceau dorul, este foarte gustoasă, dar în mare parte cu puţine calorii, iar ceapa şi usturoiul emană un miros rău. Acestea pot fi comparate cu hrana fără valoare a diavolului. Vorbirea ne va trăda, iar fraţii şi surorile noastre vor şti imediat că nu am fost în legătură cu Domnul Isus, „pentru că din prisosul inimii vorbeşte gura“ (Matei 12:34 ).

Dar când au ajuns în ţara Canaan şi s-au bucurat de roadele ţării, copiii lui Israel nu au mai dus dorul hranei din Egipt. Nimic nu ne va elibera de dorinţa după hrana fără valoare, ci numai părtăşia cu Hristos şi hrănirea regulată din Cuvântul lui Dumnezeu.

Ești puternic dacă afli ce poți

A afla cine ești și ce poți face cu viața ta este o întreagă călătorie. E și muncă dar poate fi o experiență minunată. Ea se desfășoară pe zeci de ani. Nimeni nu poate scrie suficient despre asta. 

Am auzit că un om în America a fost dat afară dintr-o firmă deoarece aceasta era în faliment. El a mers la o altă firmă să se angajeze pe o funcție asemănătoare primei. Era muncă de jos și prost plătită. Aici a dat un test de inteligență pentru a i se stabili nivelul IQ. Surpriză ! Rezultatul testului a fost că acest om este un geniu! Un mare jug a căzut din viața lui. A plâns de bucurie. I s-a confirmat ce el știa în adâncul inimii sale dar îi era frică să exprime. Și-a luat în sfârșit viața în mâinile lui. A venit vicepreședintele companiei și a vorbit cu el întrebându-l cum se poate așa ceva. Acesta a povestit cu lacrimi în ochi, cum tânăr fiind, prietenii, colegii lui îl jigneau ca să îl controleze și să nu îi permită să fie mai presus decât ei. În timp, el a început să creadă ce auzea zi de zi. Mai târziu în viață, fiind fricos, nu a încercat prea multe, căci se simțea mereu inferior, slab, prost, astfel a rămas un simplu muncitor.

Imediat, șeful lui, i-a propus un post important în firmă. Acesta s-a perfecționat și cu geniul lui a realizat multe invenții de succes aducând mari beneficii companiei și omenirii.

Așa se întâmplă multor oameni deosebiți. Trăiesc nefericiți deoarece undeva, cândva, oamenii, le-au dat prin cuvinte negative, o formă după limitele și răutatea lor. Nimeni nu a fost interesat să îi motiveze să devină ceea ce Dumnezeu a intenționat să fie. Nimeni din jurul lor nu a fost interesat să îi vadă vindecați, crescând fericiți, binecuvântați, prosperi. I-au ținut, cu voia, sau nu, sub nivelul posibilităților lor. Ei le-au zis cât pot știi, cât pot vorbi, ce pot vorbi, ce e bine, ce nu e bine.

Tu te simți astăzi lipsit de perspective? Crezi că ești prea neînsemnat să faci ceea ce Dumnezeu ți-a spus în spiritul tău că poți face?

 

Lasă-mă să fac testul IQ al destinului tău. Lasă-mă să stau de vorbă cu tine. Lasă-mă să privesc puțin la tine. Dă-mi voie să-ți spun că prin iubirea lui Dumnezeu pentru tine tu ești un geniu, spiritual vorbind! Ești unic. Ești iubirea lui Dumnezeu în mișcare. Tu ești motivul pentru care Regele a purtat o cunună de spini. Tu ești motivul Lui. El este motivația ta.

De ce cred că ești unic? E simplu. Nimeni nu poate avea amprenta pe care tu o ai. Nimeni nu poate gândi cum tu poți gândi. Nimeni nu poate iubi precum tu poți iubi. Nimeni nu poate dărui precum tu dăruiești. Mă asculți? Nimeni în această lume sau cea viitoare NU ESTE CA TINE. Îndrăznește să fi ! Ești unic în felul tău și asta este extraordinar. Asta înseamnă că nimeni nu poate face ceea ce tu ești chemat să faci. Predă-I lui Dumnezeu, prin rugăciune, tot ce ești și ce ai și vei experimenta o viață nouă și bună. Încordează-te pentru o viață roditoare și fericită.

Curăță orice lucru pe care viața, prieteni, depresia, problemele, ți l-au pus ca un jug pe gât. Schimbă-ți “locul de muncă”, adică starea de spirit, atitudinea, valorile, căci locul în care ești este posibil să fie în pragul falimentului. Dacă simți că nu mai merge nimic în viața ta, nu crești, nu te dezvolți, nu propășești, nu mai sta degeaba. Acceptă rezultatul testului. Un "vicepreședinte" te va descoperi și îți va spune: "Shalom. Tu ești minunat, tu ești creativă, tu ești util, tu ești binecuvântată, tu ești iubit, tu ești un geniu, ai de făcut lucruri importante în viața ta. Ai credință în ceea ce Dumnezeu te-a făcut să fi."

Dacă cineva ți-a zis “prost” și ai trăit așa, Eu îți zic „înțelept” și vei trăi așa. 

Dacă ți-a zis cu aroganță să „dispari” Eu îți spun cu iubire: “să rămâi”.

Dacă ți-a zis că “ești un nimeni” Eu îți spun, „tu ești totul”.

Dacă ți-a zis “capră rătăcită” Eu îți spun “oaie regăsită”.

Dacă ți-a zis “urâtă și proastă” Eu îți zic “frumoasă și deșteaptă”.

Dacă ți-a zis “ești cel mai slab” Eu îți zic “vei fi cel mai bun”.

Dacă ți-a zis să pleci, Eu îți zic vino.

Dacă ai fost respins, Eu te primesc.

Dacă te-a urât, Eu îți spun: ești iubit/ă !

Acum poți trăi prin Cuvântul pozitiv. El te transformă în ceea ce el conține. Schimbarea vieții tale (fără sens) vine chiar din Cuvântul pe care îl crezi despre tine. Deoarece Cuvântul este Dumnezeu, El are numai ce este bun pentru tine! El a pregătit un destin glorios pentru tine.

Ideea mea este să înțelegi că credința ta în dragostea lui Dumnezeu pentru tine, transformă toate cuvintele negative, în calități. Tu te privești acum nu prin istoria sau relațiile tale, ci prin resursele tale. Recitește ultima propoziție.

Dacă cuvintele fără viață sau negative, te-au făcut să fi jos și limitat, precum tipul din povestire, acum prin ce afli despre tine, devii mai bun. Această revelație nouă îți dă dreptul la un post mai bun. Ți se face onoare, ai dreptul să exprimi fericire, creativitate, iubire, pasiune, respect pentru viață. Aduci bunăstare pentru oameni și onoare lui Dumnezeu.

Tu nu ai putere și nu poți urca când știi doar cine a fost altul cu 1000 de ani sau cu 50 de ani în urmă. Ei au reușit tocmai pentru că în timpul lor au lăsat vocea iubirii să îi transforme și elibereze de jugul pus pe ei de oameni răi sau ignoranți. Aici e secretul. Știi că prin credință poți să devii ceea ce Dumnezeu vrea să fi și gândești, vorbești și acționezi conform cu ce crezi.

Cuvintele cui le vei crede începând de astăzi?

(Proverbe 13:2a; 18: 20-21; Ezechiel 34:16-17; Ioan 15:1-27)

Sursa: http://viatainmainiletale.blogspot.com/

David si Ionatan - doi prieteni adevarati

Cea mai frumoasa prietenie pe care o cunoastem din Biblie, e prietenia dintre David si Ionatan, fiul imparatului Saul.

Aceasta prietenie a inceput atunci cand tinerelul David, cu un toiag si o prastie, a mers impotriva lui Goliat si l-a omorat.

"De atunci, sufletul lui Ionatan s-a lipit de sufletul lui David , si Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el".-1 Samuel 18:1.

In acea zi, ei "au facut legamant inaintea Domnului", iar Ionatan i-a daruit lui David mantaua sa, hainele si armele.

Iata deci primul pas intr-o prietenie adevarata: SA AI O APROPIERE SUFLETEASCA, nu interese materiale, asa cum se face azi in societatea noastra.

Ionatan l-a admirat pe David pentru vitejia sa, pentru felul lui de a fi, simplu si curajos si pentru credinta in Dumnezeu, pentru ca zisese cand a mers impotriva lui Goliat:

1 Samuel 17:37

"Domnul, care m-a izbavit din gheara leului, si din laba ursului, ma va izbavi si din mana acestui filistean".

1 Samuel 17:47

"Toata multimea aceasta va sti ca Domnul nu mantuieste nici prin sabie nici prin sulita.Caci biruinta este a Domnului... Si el va da in mainile noastre".

Admiratia lui Ionatan pentru David a crescut, pe masura ce il cunostea mai bine si vedea ca el "iesea si intra in fruntea poporului" si "izbutea in tot ce facea, si Domnul era cu el."

Al doilea pas intr-o prietenie frumoasa , adevarata, este deci CUNOASTEREA.

Cu cat vezi ca un om ramane mai departe la fel de bun, sau si mai bun decat atunci cand l-ai cunoscut, cu atat prietenia devine mai stransa, mai de nezdruncinat.

Incepe apoi perioada mai grea din viata lui David, cand acesta e urmarit de imparatul Saul, care vrea sa-l omoare. Prietenia dintre David si Ionatan e testata.

E usor sa fi prieten cu un om placut, viteaz, aclamat de multime, cum era David cand femeile cantau:

"Saul a batut miile lui, iar David zecile lui de mii."

Dar prietenia adevarata este cea care ramane nezdruncinata si atunci cand David ajunge un proscris, un fugar , care se ascunde in pesteri si in pustiu, ca sa scape de furia imparatului Saul, care voia neaparat sa-l omoare.

Atata ura avea Saul impotriva lui, incat omoara optzeci si cinci de preoti ai Domnului si apoi intreaga cetate Nob, pentru ca l-au ajutat pe David sa fuga.

Chiar daca imparatul Saul ii spune fiului sau Ionatan: "Cata vreme va trai fiul lui Isai pe pamant, nu va fi liniste nici pentru tine, nici pentru imparatia ta", cu alte cuvinte, sa-l omoare pe David, ca sa-i ramana lui imparatia, dragostea lui Ionatan pentru David nu scade, ci dimpotriva; el il ajuta pe David sa fuga, ii spune intentiile rele ale tatalui sau.

Deci al treilea pas intr-o prietenie adevarata este TESTAREA PRIETENIEI.

Daca prietenia rezista si in incercari grele, aceasta este o prietenie adevarata.

Dar lucrul cel mai frumos si cel mai bun, care a facut prietenia lor "mai tare ca moartea", a fost faptul petrecut in pustia Zif.

1 Samuel 23:15, 16.

"David, vazand ca Saul a pornit sa-i ia viata, a statut in pustia Zif, in padure.

Atunci, Ionatan, fiul lui Saul, s-a sculat si s-a dus la David in padure.El I-A INTARIT INCREDEREA IN DUMNEZEU si i-a zis : nu te teme de nimic", l-a incurajat si au intarit iarasi legamantul pe care-l facusera.

Numai o prietenie in care prietenii , fratii, isi "intaresc credinta in Dumnezeu", numai o astfel de prietenie ramane de nezdruncinat, caci Domnul este cel ce o leaga.

Oricat de multe obstacole i s-ar ivi in cale, ea nu se destrama.

Acesta este al patrulea , si ultimul pas, al unei prietenii adevarate.

Cand David si "oamenii care erau cu el" au aflat ca Saul si Ionatan au murit in lupta cu filistenii, " au jelit, au plans, si au postit pana seara, de durere pentru Saul, pentru fiul sau Ionatan, pentru poporul Domnului, fiindca fusese taiat cu sabia."

Dragostea, intr-o prietenie, se inalta mai pe sus de orice interese materiale, politice, de pozitie sociala.

David compune o cantare de jale pentru Saul si Ionatan, in care spune:

"Fala ta , Israele, zace ucisa pe dealurile tale!

...Ma doare dupa tine, frate Ionatane!

Tu erai placerea mea;

Dragostea ta pentru mine era minunata:

Mai presus de dragostea femeiasca".

Prietenia, dragostea lui David pentru Ionatan, ramane si dupa moartea acestuia, caci dupa ce David ajunge imparat si nu mai are dusmani, se gandeste la Ionatan si intreaba:

2 Samuel 9:1,3,7,11.

"David a zis: "A mai ramas cineva din casa lui Saul, ca sa-i fac bine din pricina lui Ionatan?

...Nu mai este nimeni din casa lui Saul, ca sa ma port cu el cu o bunatate ca bunatatea lui Dumnezeu?

...David i-a zis[lui Mefiboset, fiul lui Ionatan]:"Nu te teme, caci vreau sa-ti fac bine, din pricina tatalui tau Ionatan". ..si Mefiboset a mancat la masa lui David, ca unul din fiii imparatului."

Domnul sa ne faca si noua parte de prietenii sfinte, adevarate, ca aceea dintre David si Ionatan!

Iar daca cineva crede ca nu poate avea o asa prietenie, sa priveasca la Domnul Isus, cel mai bun prieten al fiecaruia dintre noi.

Prietenia omeneasca vrea reciprocitate, adica nu poti fi prieten cu cineva care se poarta urat cu tine...

Dar Hristos, "pe cand eram noi inca pacatosi", a murit pentru noi.

Noi nu L-am inteles, L-am chinuit, I-am pus pe cap coroana de spini si L-am batut in cuie pe cruce; dar El s-a rugat Tatalui sa ne ierte. A zis:"Iarta-i, Tata, ca nu stiu ce fac!"

El a ramas" prietenul" nostru.

In Ioan 15:13,15, ne spune:

"Nu este mai mare dragoste decat sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai .Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ce va poruncesc Eu.

...V-am numit prieteni, pentru ca v-am facut cunoscut tot ce am auzit de la Tatal Meu".

La El, prietenul nostru bun, venim cu sufletul deschis, caci El e singurul care stie ce e in el, singurul care ne cunoaste, ne intelege.

Prietenia sa a fost dovedita in cel mai inalt grad, cand a suferit si a murit in locul nostru.

Duhul sau cel Sfant, Mangaietorul promis, ne ajuta in fiecare zi, ne "intareste increderea in Dumnezeu".

El a facut toti acei "pasi" ai unei prietenii adevarate!

Tu cati pasi ai facut in aceasta prietenie, cu Fiul lui Dumnezeu?

Iubit cu o iubire vesnica

  Atunci mi S-a arătat Domnul din depărtare și mi-a zis: Cu iubire veșnică te-am iubit și de aceea Mi-am întins spre tine bunăvoința. (Ieremia 31:3)

    Te-ai întrebat vreodată cât de mult ești iubit? În sensul real, imediat, conștient, vizibil, neîntrerupt de vreo greșeală făcută cuiva drag, cuiva care te iubește sau care te-ar fi iubit până la acea greșeală.

    Eu da. Nu îmi aduc aminte exact când am auzit ultima oară cuvintele Te iubesc!, dar îmi aduc aminte oricând de o declarație de dragoste valabilă în fiecare secundă a vieții mele: cea făcută de Tatăl, încă dinainte să mă fi născut.

    Cu iubire veșnică te-am iubit... Sunt cuvinte adevărate, mai adevărate decât toate lucrurile pe care le-ai auzit despre tine și te-au făcut să te simți valoros. Mai adevărate decât toate complimentele care ți s-au făcut vreodată. Știi de ce? Pentru că Dumnezeu nu te iubește pentru ce faci. El te iubește pentru ce ești. Lumea te poate iubi pentru o mulțime de motive, însă fă o greșeală și vei vedea că ceva s-a schimbat. Trădează încrederea unui prieten apropiat și el te va privi altfel. Minte pe cineva drag, într-o situație „urgentă”, și ai să observi că te va ține minte. Fă-te că nu vezi nevoia unui om care ți-a cerut ajutorul și iubirea lui pentru tine va fi afectată de acea lipsă de atenție și milă.

    Dumnezeu e altfel. El te iubește oricum, orice ai face, orice ai spune, oricum l-ai dezamăgi. Nu va renunța la tine, la iubirea pe care ți-o poartă. Ești copilul Lui, iar asta nu se va schimba niciodată. Ai idee de câte ori L-ai mințit, de câte ori L-ai trădat prin gesturile, gândurile, vorbele și acțiunile tale? Te-ai întrebat vreodată de câte ori ar trebui să fie dezamăgit de tine? Probabil că nu știi să numeri până acolo...

    Și totuși, El îți amintește zilnic: Cu iubire veșnică te-am iubit şi de aceea Mi-am întins spre tine bunăvoinţa. Iubirea Domnului pentru tine nu e statică, nu are sfârșit și nu e moartă, e vie! El te iubește arătându-Se în fiecare zi, sperând că vrei să-L cunoști, să Îi împărtășești iubirea, să Îl accepți ca Tată, ca ajutorul tău, ca scutul de care ai nevoie pentru a trăi într-o lume plină de atacuri, de dușmani, de ispite.

    Nu observi. Poate ești prea ocupat. Doar sunt atâtea și atâtea lucruri de făcut, de spus, de scris, de programat, de trăit... Te înțeleg, într-o oarecare măsură. Am fost la fel. Mult prea distrat încât să realizez cât de mult sunt iubit. Căutam iubirea în locuri total greșite și găseam... nimic. Eram departe de El și El părea foarte departe de mine.

    Și atunci... mi S-a arătat, din depărtare... Abia atunci, când eram foarte departe și aproape că nu mai aveam ochi pentru El, totuși El nu a uitat declarația pe care mi-a făcut-o și a demonstrat asta prin transformarea mea într-un om nou.

     Știi cum a făcut? Și-a întins spre mine bunăvoința. O face către toți cei pe care Îi iubește. Bunăvoința Lui e ca un covor roșu pe care toți suntem invitați să pășim pentru a ajunge Acolo, în lăcașul cel sfânt de unde izvorăște iubirea. El, Cel care a creat Împărăția mai presus de toate împărățiile, Regele tuturor regilor, Numele mai presus de toate numele întinde acest covor roșu: bunăvoința Sa.

    Dar, stai, cum pot vorbi de bunăvoință, de covor roșu, când viața ta e brăzdată de necazuri, ispite constante, pierderi, neajunsuri, neîmpliniri, iar în loc de confetti drumul tău pare să fie plin de lacrimi?

    Știu, ești dezamăgit că declarația de dragoste făcută de Domnul pentru noi toți nu se potrivește și în cazul tău. De fapt, se potrivește și am să îți spun și de ce: covorul roșu e înaintea ta, deja întins, Dumnezeu te așteaptă la celălalt capăt să petreci împreună cu El, dar lumea din jur nu te place, nu te aplaudă, pentru că ai ales să fii cu El și nu cu ea. În loc de ovații primești ofense, vorbe urâte, în locul mâinilor ridicate în semn de apreciere, vezi degete întoarse în jos, priviri urâte. În locul florilor, ți se aruncă în față: necazuri, pierderi, ispite.

    Lumea este dușmanul tău. Publicul care ar trebui să te laude, să te aplaude, să te urmeze, te dezaprobă, ba chiar o bună parte din el te urăște. Covorul roșu devine o țintă, un câmp de luptă, plin de obstacole, de capcane, un ring.

    Însă, El te așteaptă și Îl ține întins pentru tine. Ți L-a dăruit, tocmai pentru că era singura șansă să mai ajungi Acolo. Singur nu puteai, din cauza păcatelor tale. Nu știu dacă ai înțeles, dar covorul roșu este Isus Hristos. Dumnezeu Și-a trimis singurul Fiu să ajungă la tine și să se lase înjosit, umilit, subapreciat, urât, călcat în picioare, doar pentru ca tu să te poți întoarce la El, să nu te piardă. E prețul pe care El l-a plătit pentru că te iubește! Și nu oricum, nu oricât, ci cu o iubire veșnică.

    Pășește cu încredere, te poți lovi, poți cădea, drumul este greu, dar continuă să mergi înainte! El Și-a întins bunăvoința, tot El te va susține, te va ridica, te va îmbărbăta și te va primi cu brațele deschise!

    E singura șansă pe care o mai ai să fii fericit! Mergi pe Calea dreaptă și vei trăi împreună cu Dumnezeu, în Adevărul ce duce spre Viața cea veșnică, cea în care iubirea nu are sfârșit, exact așa cum ți-a promis: Cu iubire veșnică te-am iubit. De aceea Mi-am întins spre tine bunăvoința.

Iarta-ma, dar ...

Și toți, parcă înțeleși, au început să-și ceară iertare. Cel dintâi a zis: "Am cumparat un ogor și trebuie să ma duc sa-l văd; rogu-te sa ma ierti! ... Un altul a zis: Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc; iartă-mă, te rog! ... Și altul a zis: Tocmai acum m-am insurat, și de aceea nu pot veni... (Luca 14:18-20)

    De câte ori ai fost în situația asta, de a nu da curs unei invitații, doar pentru că... ? Nici eu nu îmi mai aduc aminte, ce-i drept. Tindem să nu acceptăm, dacă avem ceva stabilit dinainte. Ne e mai ușor să refuzăm o invitație din partea unei persoane pe care (poate) nu o îndrăgim foarte mult și să evităm conversația cu cineva trist, care ar avea nevoie de un cuvânt de încurajare.
    Aproape întotdeauna, când vine vorba de planurile noastre, nimic nu suportă amânare și, pentru nimic în lume, nu suntem dispuși să lăsăm totul deoparte, doar pentru a împlini nevoile altora.
    Devenim, fără să ne dăm seama, egoiști, indiferenți la problemele semenilor, deși Dumnezeu ne îndeamnă să ne ajutăm mereu între noi (Galateni 6:2). Avem impresia că pierdem dacă oferim, când, de fapt, e tocmai invers. Dacă am ști... Oh, dacă am ști cât avem de câștigat, răspunsul nostru ar fi întotdeauna un DA ferm. Ba nici nu ar apuca aproapele nostru să termine de vorbit, și noi deja am accepta cu cel mai mare drag!
    În versetele amintite, Dumnezeu este Cel care tocmai pregătise o masă mare și L-a trimis pe Fiul Său, Iisus Hristos, să ne cheme la ospăț (Ioan 14:6). Care a fost răspunsul invitației? Am găsit scuze, ca de obicei. Da, da, și tu ai găsit, e vorba și de tine și de mine, toți avem lucruri mult mai importante de făcut, când intervine altceva. Și dacă ne uităm la motivele pentru care, de cele mai multe ori, spunem NU, ar trebui să fim în obraji ca roșia proaspăt-coaptă vara. Ne interesează mai mult banii, lucrurile materiale (am cumparat un ogor), punem pe primul loc simțurile noastre fizice (cinci perechi de boi), care oferă plăceri scurte, urmate deseori de regret

    Vom avea, astfel, și timp și bani și familie. Vom fi bogați, în continuare (Deuteronom 8:17-18), și totuși... atât de săraci, căci bucuriei adevărate și de durată tocmai i-am spus NU (Luca 6:38).
    Am refuzat să Îl ajutăm pe Dumnezeu (Matei 25:40). Poate că nu ne dăm seama, dar Domnul pregătește o masă mare, în fiecare zi, pentru noi toți. Bucatele pe care El le prepară cu mare grijă și iubire sunt aceste ocazii în care ni se cere ajutorul, ni se dă prilejul să încurajăm un suflet oropsit, să hrănim un om flămând, să ajutăm cu bani un sărac, să renunțăm la planurile noastre pentru a le împlini pe ale altora, să fim familia celor însingurați.
    Refuzul nostru întristează și, în același timp, scade o bucată de pe farfuria frumos aranjată în Împărăția Cerurilor, de Bucătarul care gătește cel mai bun ospăț posibil, cel ce oferă îndestularea veșnică (Psalmi 22).
    Însă, ce s-ar întâmpla dacă am călca pe orgoliu, pe mândrie, pe egoismul din noi și am spune DA? Ei bine, un val de binecuvântări se va îndrepta cu putere spre sufletele noastre și le va lovi cu bucurie. Aproapele nostru este ajutat, deci povara îi va fi ridicată. Ajutându-l pe el, L-am ajutat pe Hristos. Ajutându-L pe Fiul Său, Dumnezeu ne va mai adăuga o bucată gustoasă în farfuria de pe masa ospățului etern, iar noi vom fi fericiți că am acceptat să înseninăm o zi mohorâtă din viața cuiva.
    Vezi, acum? Un simplu DA schimbă totul spre binele tuturor. Aruncă acum mapa cu scuze, pe care nu uiți niciodată să o iei cu tine oriunde mergi, și înlocuiește-o cu agenda iubirii. Știi cu siguranță despre ce vorbesc: probabil e plină de praf acum, uitată pe undeva în colțul cel mai de jos al sufletului. E cea pe care scrie unde-ți este comoara, acolo-ți va fi și inima! (Matei 6:21)

Multumeste!

Mi-am dat seama ca noi ne auto manipulam si ne spunem ca nu putem reusi cand de fapt nici nu stim cata putere avem sa facem atatea lucruri in viata.Mergem inainte cu ganduri pesimiste stiind de la inceput ca nu vom reusi si asa va fi.Haideti sa ne punem increderea in Domnul.Cu El nimic nu este imposibil.Totul este cu putinta cand vine vorba de Dumnezeu.Haideti sa mergem inainte cu mintile deschise spre lucrurile pozitive stiind ca Domnul este cu noi.Am invatat o lectie atat de importanta azi,ca planurile mele nu totdeauna coincid cu cele ale lui Dumnezeu,ca eu incerc sa grabesc lucrurile si nu astept ca El sa imi dea darul ce il are pregatit pentru mine.Si iarasi vin in fata Ta Isuse si plang pentru rautatea mea si ma smeresc inaintea Ta.Te rog ajuta-ma sa Te las pe Tine sa imi conduci viata si sa imi pun increderea in Tine cat voi trai.
Sa stii ca in fiecare lucru pe care il faci din viata ta de zi cu zi Il poti slavi si onora pe Dumnezeu.Nu este atat de greu,trebuie doar sa Ii spui "acest lucru Ti-l dedic Tie Isuse"si orice lucru,ce ar fi din viata ta,ori ai pierde in viata ceva,ori ai castiga dedica-I Domnului.El stie pentru ce face toate.Fii multumit de viata pe care o ai,multumeste Domnului pentru familia pe care ai primit-o.Putea sa fie una mai rea,sau mai rau,sa nu o ai deloc.Deci,gandeste-te si pune-te pe genunchi si cu o inima deschisa si sincera spune-I lui Dumnezeu ca Ii daruiesti faptele pe care le-ai savarsit azi si roaga-L sa te ajute sa fie unele bune,sa fie spre onoarea celui ce te-a creat.
Inca ceva,multumeste-i pentru sanatatea pe care o ai,poate ai sa incepi sa razi,dar asa cum o ai acum,Domnul poate sa ti-o ia intr-o secunda.Gandeste-te ca mergi cu o masina si ai un accident,ramai paralizat pentru totdeauna.Iti va parea rau ca nu I-ai multumit acuma pentru tot ce primesti din mana Lui.Faptul ca ai doua maini e un miracol,picioare sau faptul ca vezi.Fii multumitor si recunoscator pentru ce ai primit.Sunt multi care sunt orbi si ar vrea sa primeasca darul pe care tu il ai dar il poti pierde asa cum l-ai primit.
Trebuie sa recunosti ca odata in viata,mai ales la scoala ai ras de o fata sau un baiat bolnav,unul cu o situatie materiala mai proasta ca a ta.Te rog sa te pui in locul lui/al ei si sa iti dai seama ca Dumnezeu vede toate lucrurile si a vazut si pacatul tau.In orice clipa poti ajunge la fel ca acea persoana,intr-un minut,crede-ma.Cum poti atat de usor sa mori,sau sa patesti ceva foarte grav,atat de greu este sa te vindeci.De ce sa nu iti schimbi atitudinea fata de Dumnezeu inainte sa fie prea tarziu?
Pune-te pe genunchi inaintea Lui,vino cu o inima sincera si multumeste-I pentru mainile pe care ti le-a dat,chiar daca poate nici nu meritai,pentru faptul ca vezi,pentru familia pe care ai primit-o,pentru fratii care te enerveaza.Te rog sa te gandesti un pic daca nu ai avea familia aceasta,daca ai fi singur pe lume,pe strazi fara nimeni care sa te iubeasca.Crede-ma ca fratii tai pe care spui ca nu ii suporti,te iubesc,arata-le ca iti pasa de ei si roaga-te si pentru ei.
Roaga-L pe Dumnezeu sa intre in inima ta,sa o schimbe si sa o faca altfel.Roaga-L sa scoata ce e rau,lucrurile care te imbolnavesc si fizic si psihic si sa iti dea o gandire curata si o inima noua.
Domnul sa te binecuvanteze si sa te ajute la lucrurl acesta.Amin

Care e problema ta?

Dacă tatăl tău ar fi Bill Gates și ți-ar muri calculatorul, unde te-ai îndrepta? Dacă Stradivarius ar fi fost tatăl tău și una din corzile viorii s-ar fi rupt, la cine ai fi mers?

    Dacă tatăl tău e Dumnezeu și ai o problemă de rezolvat, ce faci?

    E problema ta prea mare? Efeseni 3:20 spune: Dumnezeu poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi. 

    E nevoia ta prea mare? 2 Corinteni 9:8 spune: Domnul este capabil să vă binecuvânteze din abundență.

    Este dușmanul tău prea puternic? Filipeni 3:21 spune: Dumnezeu are puterea de a-și supune toate lucrurile.

    Domnul poate face ceea ce tu nu poți. Când ai o problemă, primul gând pe care trebuie să ți-l faci este: „Cum pot să Îi ofer această problemă lui Isus?!”

   

 E schimbarea pentru azi. Alege să transformi fiecare zi într-una excelentă! 

E doar spre binele tau !

Și știm că Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemați după voia Lui; (Romani 8:28)

    În viață, nu toate lucrurile care ni se întâmplă sunt bune, chiar dacă noi facem tot posibilul să ne asigurăm un mediu confortabil, ferit de ispite, de eșecuri, de nemulțumiri. Oricât de optimiști, de siguri, de pozitivi în gândire și în acțiuni am fi, sunt momente în care lumea noastră ni se întoarce împotrivă.

 Ce s-a întâmplat? Ce am făcut greșit? Ce au cu mine? De ce trebuie să îndur așa ceva, în condițiile în care eu nu am făcut nimic? sunt întrebări pe care ni le punem ca să vedem de unde vine răul. Dar, oare, chiar trebuie să vedem toate lucrurile care nu ne intră în grații ca fiind ceva rău? Ar trebui să fim obișnuiți cu răsturnările de situație și cu ispitele, deoarece Dumnezeu a spus clar că viața nu e un parc de distracții, ci mai curând un teren pe care se dau bătălii continue (Ioan 16:33).

    Obișnuim să ne stabilim într-o zonă de confort, în care nu ne schimbăm, suntem comozi, nu vrem să fim deranjați și ne așteptăm ca totul în jur să se adapteze. Ei bine, surpriză! Dumnezeu ne vrea liberi (Galateni 5:1), nu închiși într-o carapace! Tocmai de asta permite ca zona de confort, în care aproape că dormim ca niște pui de găină, să fie atacată de tot felul de ispite, necazuri și multe rele mărunte, care ne trezesc la realitate.

    Viața nu este o cămăruță frumos aranjată ca în povești, în care bem o cafea cu prietenii și stăm la un taifas despre realizări, planuri de viitor și alte lucruri trecătoare. E o cursă cu numeroase obstacole (Evrei 12:1). Trebuie să fim atleți de performanță, să alergăm neobosiți și să avem mereu în față adevăratul obiectiv, adevăratul țel, adevăratul premiu: mântuirea oferită de Iisus Hristos (2 Timotei 4:7-8).

    În vârtejul lumii acesteia, în care totul se petrece rapid și nu mai avem timp de nimic, am uitat de ce suntem aici (Ioan 17:3). E timpul să ne amintim că scopul nostru pe Pământ este să devenim fii ai lui Dumnezeu, iar asta se poate face într-un singur fel: asemănarea cu El. Trebuie să Îl urmăm cu tot ceea ce suntem.

    Dar, chiar trebuie să sufăr atât cât a suferit El? Dacă ești creștin cu adevărat, vei înțelege că o altă cale spre mântuire nu există, decât aceea de a te lăsa în Voia Domnului, care presupune și suferința. Dumnezeu nu te urăște, El nu are nicio plăcere în a te vedea suferind (Ieremia 48:32), însă, ca orice tată, trebuie să te disciplineze (Proverbe 3:11-12), căci altfel ai lua-o pe o cale greșită de unde nu te-ai mai putea întoarce.

    Din cauza păcatelor, toți suntem murdari (Psalmi 13:3), iar suferința este detergentul care ne curăță cel mai bine de ele, așa cum focul îndepărtează impuritățile de pe metalul prețios (Zaharia 13:9). Dacă acum suferi și crezi că nu meriți să treci prin ce treci, gândește-te cum S-a simțit Hristos, care nu a avut nimic rău în El, când a trebuit să suporte și să îndure atâtea nedreptăți, dezamăgiri, suferințe și chiar moartea pe Cruce, pentru ca noi să nu fim condamnați la pedeapsa pe care cu toții o merităm. El a ales să îndure, pentru că știa scopul. Nu a întrebat De ce? și s-a supus Voii Tatălui.

    Tu știi, oare, scopul pentru care ți se întâmplă lucruri pe care nu le dorești? Domnul ne spune că trebuie să fim sfinți ca El, dacă vrem să trăim împreună și să fim veșnic fericiți, iar pentru a ajunge acolo trebuie să îndurăm o mică parte din suferințele lui Hristos (Evrei 12:11).

    Ți-e ușor să spui asta, dar nu treci prin ce trec eu! Așa este, probabil că nu trec, însă știu ce înseamnă suferința, am trecut si eu prin multe si stiu cum este dar, am înțeles că ea durează puțin, iar ceea ce urmează este o mai bună cunoaștere a lui Dumnezeu, a purtării de grijă pe care o are față de oameni și a iubirii incredibile pe care o manifestă mai ales în momentele noastre cele mai grele (1 Petru 1:6-9).

    Am realizat că mă pot bucura de suferința mea și, culmea, Îi pot mulțumi din tot sufletul că a folosit-o pentru a mă naște din nou (Ioan 3:7), căci astăzi sunt o făptură nouă în Hristos (2 Corinteni 5:17).

    Trebuie să știi că așa cum Iisus a murit și a înviat, așa și eu și tu și toți cei ce suntem chemați după voia Lui trebuie să murim pentru păcat (deseori prin suferință), dar vom și învia (din tot ce ne amărăște sufletul) la vremea potrivită, spre slava Celui care ne izbăvește de cel rău (Matei 6:13).

    Numai prin răbdare și supunere, vom înțelege cu adevărat că El pe toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu!