Un adevarat test de dragoste!

Am gasit zilele astea o intamplare foarte interesanta despre un tanar care a trebuit sa ia o decizie care foarte importanta si totodata dificila pentru el, dar fara sa va spun mai multe va las sa cititi intamplarea si sa aflati mai multe :)

 

Gara Centrala din New York City, locotenentul John Blanchard se uita la ceasul mare. Era sase fara cinci. Inima ii batea nebuneste. Exact la ora sase avea sa o intalneasca pe fata de care credea ca este indragostit, dar pe care nu o intalnise niciodata. Iata ce se intamplase. 

In timpul celui de-al doilea razboi mondial, John parcursese un stagiu de pregatire pentru pilotaj in Florida si, in timp ce se afla acolo, intr-o zi, a mers la biblioteca sa  consulte o carte. Rasfoind cartea, a observat ca cineva facuse notite pe margini.Citind observatiile patrunzatoare facute cu un frumos scris de mana, si-a zis,”Mi-ar placea sa cunosc persoana care a scris notele acestea, oricine ar fi; dupa observatiile pe care le face , pare a fi atat de buna, de blanda si de inteleapta”.

S-a uitat la una din paginile de inceput ale cartii si a vazut pe ea un nume: Hollis Maynell, New York City. A decis sa incerce sa o gaseasca . Cu ajutorul cartii de telefoane a orasului New York, a gasit adresa ei si i-a scris o scrisoare. A doua zi dupa ce i-a scris, a fost imbarcat pentru a merge pe front.

Surprinzator, Hollis i-a raspuns la scrisoare.Curand cei 2 au inceput un schimb regulat de scrisori, care avea sa se intinda pe toata perioada razboiului. “Scrisorile ei erau asemanatoare notitelor pe care le facuse pe marginile acelei carti”, avea sa-si aminteasca John mai tarziu. “Prin ceea ce-mi scria, Hollis ma mangaia si ma ajuta nespus de mult”.

Intr-una din scrisori, John ii marturisise ca fusese ingrozit de moarte cand intr-o noapte au zburat pe deasupra Germaniei.Hollis l-a incurajat, raspunzandu-i , “toti barbatii curajosi au momente in care le e frica. Data viitoare cand iti va fi frica, spune urmatoarele cuvinte,”Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei morii, nu ma tem de nici un rau, Caci Tu esti cu mine”

Pe masura ce schimbau scrisori, John simtea ca incepuse sa se indragosteasca de Hollis. Intr-o zi i-a scris , “Te rog sa-mi trimiti o fotografie de-a ta”, dar ea i-a raspuns “NU, nu-ti trimit. Relatiile nu se zidesc pe felul cum arata oamenii”.

El insa se simtea tot mai atras de ea si dorea sa o cunoasca personal. In cele din urma a sosit si ziua cand urma sa revina in tara intr-o permisie. I-a scris lui Hollis ca se va intoarce acasa si ca ar dori sa ia pranzul cu ea. Au convenit sa se intalneasca in Gara Centrala din New York, la ora sase Dupa-amiaza, langa ceasul cel mare, “Ma vei recunoaste dupa trandafirul rosu pe care il voi purta “, i-a scris ea.

In cele din urma , a sosit si marea zi. John astepta emotionat sa o cunoasca in sfarsit pe fata pe care credea ca o iubea. Iata cum relateaza John prima intalnire cu Hollis Maynell:

 O tanara venea spre mine; avea o fata placuta , cu o linie usor alungita, Parul Blond ii cadea in bucle peste urechile delicate.Ochii ii erau albastri ca cerul de mai. Buzele si barbia ei exprimau o feminitate blanda si, in costumul verde pal, arata ca primavara care s-ar fi trezit la viata! Emotionat, am facut cativa pasi inspre ea, uitand cu desavarsire ca domnisoara pe care o asteptam trebuia sa poarte un trandafir rosu, ceea ce tanara care-mi furase privirea NU avea. Vazand ca ii stateam oarecum in cale, domnisoara s-a oprit pret de cateva clipe. Un zambet usor, provocator, ii aparu pe buze.

"Imi dai voie , soldat?”, intreba ea timid, am mai facut un pas spre ea, si atunci am vazut-o…Pe Hollis Maynell cu trandafirul rosu prins la rever, exact in spatele fetei in verde. Inima parca mi s-a oprit in loc. Doamna cu trandafirul rosu era o femeie plinuta, trecuta bine de 40 de ani.Parul in buna parte carunt ii era strans sub o palarie cam uzata. Gleznele-i destul de groase erau varate in niste pantofi cu tocuri joase. Fata in costum verde se indeparta repede. Trebuia sa aleg . Sa o urmez pe frumoasa care tocmai imi vorbise, sau sa raman si sa o cunosc pe femeia aceea deloc atractiva care stiam acum ca e Hollis Maynell?

 Am decis fara sa ezit. M-am intors spre femeie si i-am zambit. Incepand insa sa-i vorbesc , ma simteam sufocat de o dezamagire amara.

“Trebuie sa fiti domnisoara Maynell “am zis, intinzandu-i mana. “sunt foarte bucuros ca ati acceptat sa ne intalnim. Va invit sa luam pranzul impreuna.”

 Pe fata femeii aparu atunci un zambet larg. “Nu stiu ce vrei sa spui, tinere” raspunse ea “dar cred ca ai vazut-o pe domnisoara aceea in costum verde, care tocmai a trecut, nu? am intalnit-o in tren. Ea m-a rugat sa port trandafirul asta la rever . Mi-a spus ca daca ma vei invita sa luam pranzul impreuna, sa-ti spun ca te asteapta la restaurantul acela mare de peste drum. Spunea ca e un fel de test si ca tocmai l-ai trecut!”

Concluzie: Ce ziceti ca s-ar fi intamplat daca John o alegea pe Hollis de prima data cand a trebuit sa aleaga in momentul critic pentru el ? Eu zic ca testul pe care Hollis il pregatise urma sa il cada si in acelasi timp o pierdea pe fata visurilor lui. Dar John a facut alegerea perfecta cu toate ca alegerea pe moment a fost dificila ...