Cauta

sâmbătă, 26 mai 2012

Secretul respectului de sine


De ce se cred atat de multi tineri adolescenti inferiori??
De ce nu pot tinerii sa creasca placandu-se pe ei insisi ??
De ce se intampla atat de des ca oamenii sa examineze pe ei insisi si sa fie profund dezamagiti de persoana lor,cu toate ca asa i-a facut Dumnezeu ??
De ce trebuie ca toata umea sa se impiedice de aceeasi piatra??
Tinerii care cresc in societatea de azi considera ca trebuie sa aiba trei lucruri spre a fi multumiti de ei insisi: Primul,si de departe cel mai important,este atractia fizica.(80% dintre adolescenti nu sunt multumiti de cum arata. Daca intrebati 10 adolescenti care este lucrul care ii nemultumeste cel mai mult,8 dintre ei vor spune ca nu sunt satisfacuti de anumite caracteristici ale corpului lor.Se simt urati,lipsiti de calitati care sa-i faca placuti si se gandesc la aceasta problema aproape tot timpul.Fetele cred ca sunt prea inalte si baietii prea scunzi,prea grasi, sau prea slabi,de culoare parului,sau se ingrijoreaza de cosurile de pe fata,sau de pistruii de pe nas,sau cred ca picioarele le sunt prea mari,sau nu le place cum le arata unghiile,etc. Nu conteaza cat de mica este problema,ea poate crea mari nelinisti si depresii profunde.Cei mai multi se examineaza cu atentie in oglinda si nu le place ceea ce vad.Si cum niciunul dintre noi nu este perfect,evident ca ,de regula,gasesc ceva care sa nu le placa.Si atunci se ingrijoreaza si se framanta cu privire la acel lucru,dorind sa nu fi avut acel defect.Va puteti imagina pe cineva care se simte deprimat si mizerabil pentru un lucru atat de fara importanta cum ar fi faptul ca nasul este cu o zecime de milimetru mai lung decat crede el ca ar trebui sa fie ??
Unul dintre motivele pentru care tinerii devin atat de sensibili la micile lor imperfectiuni este ca “prietenii”i-au tachinat si i-au necajit mereu in primii lor ani de viata.Din nefericire,baietii si fetele sunt deseori cruzi unul cu altul,aruncand-si unul altuia insulte,ca niste sageti otravite.

Solutii in cateva fraze:
1.Recunoaste ca nu esti singur.
2.Infrunta-ti curajos problemele.
3.Gaseste-ti un prieten adevarat, da adevarat!!!
4.Scrie toate framantarile tale pe o hartie si dai foc la final.
5.Dumnezeu te cunoaste si se ingrijeste de tine.
6.Compenseaza-ti slabiciunile
7.Valorile lui Dumnezeu sa-ti fie startul in drumul vietii

duminică, 20 mai 2012

Imbratisarea

De multa vreme ma framanta tema aceasta, IMBRATISAREA si m-am gandit sa ma informez, sa caut materiale si altele despre ea si intr-un final a rezultat aceasta postare, sper sa va placa si sa va fie de folos!

Exista momente in viata cand ne simtim epuizati, pierduti in avalansa problemelor si responsabilitatilor zilnice. Si-atunci cand nu mai avem nicio putere, cand tot ceea ce era de controlat ne-a scapat din maini si cand cei pe care ne bazam au “disparut” uitand cu totul de noi, cand nimic nu mai pare a avea vreun sens, ce mai ramane de facut? Ce mai poti face cand esti la pamant?

Multi dintre noi cadem in panza de paianjen a gandurilor negative, ramanand acolo prizonieri ai depresiei, fara speranta. Si in agonia dintre viata si moarte, la cumpana dintre “a fi cineva” si “a fi nimic”, ne aruncam ochii pe un copac ce se zareste in departare. Si ramanem, pentru o clipa, cu gandurile tintuite de imaginea maretiei lui. Cata viata! Un copac care nu are puterea de a vorbi dar care spune foarte multe, pur si simplu ne fascineaza. In el se afla implantate parca, toate codurile nedescifrate inca, ale Universului. Toate gandurile se opresc, fiind doar Tu si El, intr-o contopire perfecta. Simti cum acesta te simte pe tine si, pentru o clipa, te invaluie in energia lui, printr-o imbratisare plina de iubire.
Ai simtit vreodata asta?
Poate ca nu te-ai gandit niciodata ca un simplu copac ar putea fi atat de viu, radiind atata energie cat sa poata sa te scoata pe tine, omule, din paienjenisul propriilor tale cosmaruri existentiale. Dar poate. Nu o data am simtit energia si viata din spatele a ceea ce pare a fi “adormit pe vecie” si iubirea din interiorul a ceea ce pare a fi “indiferenta pura”. De fapt “nimic nu e ceea ce pare a fi” se dovedeste a functiona foarte bine in zilele noastre iluzorii. Gandirea incepe sa isi arate limitele in acest haos a lui “a fi” sau “a nu fi” care ne domina existenta. Si daca gandirea pe care ne bazam atat de mult esueaza, ce ne facem noi?
E o intrebare al carui raspuns nu se poate gasi in mintea noastra dar exista deja in simturile noastre.
Deci sa incercam cu simturile.
Ce inseamna a simti? Inseamna sa-ti abandonezi gandurile in favoarea senzatiilor si sa-ti abandonezi Ego-ul care te face sa te simti atat de individual si de singur, in favoarea iubirii unificatoare, care te face sa pulsezi in acelasi ritm cu celalalt, pana la o dizolvare completa. Ai experimentat in viata ta o imbratisare totala, in care sa nu te mai gandesti la nimic, dandu-ti voie sa te pierzi cu totul in bratele celuilalt ca si cum ar fi insusi Tatal Ceresc?
Poate ca Da poate ca Nu. De cata incredere ai nevoie pentru a face asta? Totala!
Putini oameni sunt dispusi sa se abandoneze complet intr-o imbratisare infinita. In majoritatea cazurilor, cand doi oameni se imbratiseaza parca stau cu ochii pe ceas: “o fi prea mult? sa ma retrag? ce-o gandi celalalt despre mine?” Dar aceea nu e o imbratisare ci doar o imitare a ei, de complezenta. O adevarata imbratisare nu permite mintii a se mai gandi la ceva. Mintea nu mai are loc in acest cadru. Ea dispare odata cu Egoul tau si cu tine. Intr-o imbratisare totala Tu nu mai existi. Poate doar in primele minute cand incepi sa te deschizi sufleteste catre celalalt. Dar in timp ce sufletul tau se deschide precum o floare la soare si inima ta se umple de caldura dulce si energizanta a sentimentelor, atunci poti simti cum trupul tau se topeste incet-incet in celalalt si cum sangele tau incepe sa curga parca prin trupul sau, in timp ce pielea se dizolva. Toate barierele fizice se descompun prin intermediul senzatiilor, fiecare putandu-l simti pe celalat ca pe sine insusi. Individualitatea dispare astfel ca, Tu si El / Ea nu mai exista. Imbratisarea totala poate transcede legile fizicii prin intermediul senzatiilor, deoarece ea iti da senzatia transformarii din fizic in sufletesc. Si daca la inceput percepem ca doua trupuri se imbratiseaza, dupa o anumita perioada de timp, cand sufletele se deschid larg, asistam la o imbratisare a sufletelor si la o contopire a lor. Doua suflete devin unul iar acela se dizolva si el in Infinit, in Spiritul Universal. Acest proces de contopire cu Infinitul prin intermediul celuilalt are un rol psihoterapeutic extraordinar. El indeparteaza toate mizeriile psihice acumulate in timp de-a lungul existentei noastre, curatandu-ne sufletul impovarat de ele precum un izvor de munte cristalin. Iubirea pe care o poti simti prin intermediul imbratisarii, alunga anxietatea care ne facem sa ne purtam atat de bizar uneori, devenind rai fara sa vrem. Ea ne hraneste cu energie vitala si ne da sentimentul de apartenenta la marea familie care este omenirea si viata. Abandonandu-ne imbratisarii, deci iubirii, ne simtim “acasa” . Mai acasa decat te-ai simtit vreodata in viata ta in cel mai minunat loc de pe pamant. Pentru ca adevaratul “acasa” se afla chiar in centrul fiintei tale cu care este conectat intregul Univers Divin.

“Dumnezeu este iubire”. Daca vrei sa-l simti pe Dumnezeu, experimenteaza sentimentul de iubire care curge prin sufletul tau, al meu si-al fiecaruia dintre noi prin intermediul imbratisarii totale si vei putea percepe cu toata fiinta ta, intreaga forta, energie si maretie a Creatiei si a Divinitatii. Imbratisarea totala este infinita. Ea nu se poate cronometra. Prin intermediul ei poti patrunde intr-o alta lume, a senzatiilor si a sentimentelor. In aceasta lume timpul nu exista. De aceea clipele frumoase si pline de dragoste par a se scurge atat de rapid. Atunci cand iesi din acea atmosfera sentimentala trecand in cea mentala, te uiti la ceas si spui: ”iata cat de mult timp a trecut!” desi tie ti s-a parut ca s-au scurs doar cateva clipe. Cateva ore au trecut in cateva minute. Si e adevarat. In dimensiunea sufleteasca timpul parca sta in loc. Nu mai poate fi perceput. Notiunea de timp este o inventie a mintii si nu a sufletului. Ea nu se poate traduce in sentimente. Deci iata o modalitate de-a opri timpul, pastrandu-ne tineretea! Iubirea e secretul. Se poate vedea cu ochiul liber ca persoanele care iubesc intens si total, bucurandu-se din plin de dragostea lor, parca intineresc. Timpul nu le mai afecteaza. El se scurge dar viata lor nu. Pentru ca in viata lor exista atat de multa iubire incat timpul sta in loc. Exista oameni care isi traiesc viata mai mult prin intermediul sufletului decat al mintii materialiste. Ei au reusit sa-si educe mintea sa gandeasca pozitiv, fiind intr-o armonie perfecta cu sufletul si inima lor deschisa si plina de dragoste. Ei iubesc viata, iar viata ii iubeste pe ei. O prietenie minunata intre om si viata, intre om si Creatorul sau.

Sa invatam, asadar, sa iubim, sa ne deschidem sufletul, in relatiile noastre, cat mai mult si cat mai total, ca intr-o imbratisare infinita ce transcede timpul. Sa incetam a ne mai gandi cu suspiciune “dar daca voi suferi?”. Nu dragostea ne face vulnerabili ci lipsa ei. In lumea iubirii nu exista suferinta. Cosmarul relatiilor dintre multi indragostiti este datorat unei lupte continue dintre doua minti si nu dintre doua inimi. Sentimentele nu se lupta ci doar gandurile. Asa ca, patrunzand in universul interior al sentimentelor, gandurile nu mai au ce cauta. Acolo, in sufletul nostru, este un lacas sfant a carui sfintenie trebuie respectata cu toata fiinta noastra. Sa nu lasam gandurile sa ne murdareasca acest lacas sfant. Sa protejam dulceata sfanta a iubirii din sufletul noastru de amarul gandurilor ce-o ameninta. Energia vitala a iubirii din suflet este un dar divin care se cere pazit cu sfintenie de fiecare dintre noi. Ea este sursa fericirii noastre, a tineretii fara batranete si a vietii fara de moarte. Traind in iubire fata de toti semenii nostri ca-ntr-o adanca imbratisare, totala si plina de incredere, putem transcede suferinta si nevoile continue ale mintii si trupului pe care-l purtam.

Imbratiseaza-ti semenii, asadar, dragul meu cititor, cu toata dragostea! Fiecare om tanjeste in sinea lui dupa o imbratisare calda, plina de iubire. Daruieste-o fiecarei fiinte cu care poti stabili un contact sufletesc. Viata curge pretutindeni in jurul nostru. Imbratisaz-o, si viata te va imbratisa la randul ei, cu toata dragostea divina care o poarta!



vineri, 11 mai 2012

Un adevarat test de dragoste!

Am gasit zilele astea o intamplare foarte interesanta despre un tanar care a trebuit sa ia o decizie care foarte importanta si totodata dificila pentru el, dar fara sa va spun mai multe va las sa cititi intamplarea si sa aflati mai multe :)
 
Gara Centrala din New York City, locotenentul John Blanchard se uita la ceasul mare. Era sase fara cinci. Inima ii batea nebuneste. Exact la ora sase avea sa o intalneasca pe fata de care credea ca este indragostit, dar pe care nu o intalnise niciodata. Iata ce se intamplase. 

In timpul celui de-al doilea razboi mondial, John parcursese un stagiu de pregatire pentru pilotaj in Florida si, in timp ce se afla acolo, intr-o zi, a mers la biblioteca sa  consulte o carte. Rasfoind cartea, a observat ca cineva facuse notite pe margini.Citind observatiile patrunzatoare facute cu un frumos scris de mana, si-a zis,”Mi-ar placea sa cunosc persoana care a scris notele acestea, oricine ar fi; dupa observatiile pe care le face , pare a fi atat de buna, de blanda si de inteleapta”.
S-a uitat la una din paginile de inceput ale cartii si a vazut pe ea un nume: Hollis Maynell, New York City. A decis sa incerce sa o gaseasca . Cu ajutorul cartii de telefoane a orasului New York, a gasit adresa ei si i-a scris o scrisoare. A doua zi dupa ce i-a scris, a fost imbarcat pentru a merge pe front.
Surprinzator, Hollis i-a raspuns la scrisoare.Curand cei 2 au inceput un schimb regulat de scrisori, care avea sa se intinda pe toata perioada razboiului. “Scrisorile ei erau asemanatoare notitelor pe care le facuse pe marginile acelei carti”, avea sa-si aminteasca John mai tarziu. “Prin ceea ce-mi scria, Hollis ma mangaia si ma ajuta nespus de mult”.

Intr-una din scrisori, John ii marturisise ca fusese ingrozit de moarte cand intr-o noapte au zburat pe deasupra Germaniei.Hollis l-a incurajat, raspunzandu-i , “toti barbatii curajosi au momente in care le e frica. Data viitoare cand iti va fi frica, spune urmatoarele cuvinte,”Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei morii, nu ma tem de nici un rau, Caci Tu esti cu mine”
Pe masura ce schimbau scrisori, John simtea ca incepuse sa se indragosteasca de Hollis. Intr-o zi i-a scris , “Te rog sa-mi trimiti o fotografie de-a ta”, dar ea i-a raspuns “NU, nu-ti trimit. Relatiile nu se zidesc pe felul cum arata oamenii”.
El insa se simtea tot mai atras de ea si dorea sa o cunoasca personal. In cele din urma a sosit si ziua cand urma sa revina in tara intr-o permisie. I-a scris lui Hollis ca se va intoarce acasa si ca ar dori sa ia pranzul cu ea. Au convenit sa se intalneasca in Gara Centrala din New York, la ora sase Dupa-amiaza, langa ceasul cel mare, “Ma vei recunoaste dupa trandafirul rosu pe care il voi purta “, i-a scris ea.
In cele din urma , a sosit si marea zi. John astepta emotionat sa o cunoasca in sfarsit pe fata pe care credea ca o iubea. Iata cum relateaza John prima intalnire cu Hollis Maynell:

 O tanara venea spre mine; avea o fata placuta , cu o linie usor alungita, Parul Blond ii cadea in bucle peste urechile delicate.Ochii ii erau albastri ca cerul de mai. Buzele si barbia ei exprimau o feminitate blanda si, in costumul verde pal, arata ca primavara care s-ar fi trezit la viata! Emotionat, am facut cativa pasi inspre ea, uitand cu desavarsire ca domnisoara pe care o asteptam trebuia sa poarte un trandafir rosu, ceea ce tanara care-mi furase privirea NU avea. Vazand ca ii stateam oarecum in cale, domnisoara s-a oprit pret de cateva clipe. Un zambet usor, provocator, ii aparu pe buze.
"Imi dai voie , soldat?”, intreba ea timid, am mai facut un pas spre ea, si atunci am vazut-o…Pe Hollis Maynell cu trandafirul rosu prins la rever, exact in spatele fetei in verde. Inima parca mi s-a oprit in loc. Doamna cu trandafirul rosu era o femeie plinuta, trecuta bine de 40 de ani.Parul in buna parte carunt ii era strans sub o palarie cam uzata. Gleznele-i destul de groase erau varate in niste pantofi cu tocuri joase. Fata in costum verde se indeparta repede. Trebuia sa aleg . Sa o urmez pe frumoasa care tocmai imi vorbise, sau sa raman si sa o cunosc pe femeia aceea deloc atractiva care stiam acum ca e Hollis Maynell?
 Am decis fara sa ezit. M-am intors spre femeie si i-am zambit. Incepand insa sa-i vorbesc , ma simteam sufocat de o dezamagire amara.
“Trebuie sa fiti domnisoara Maynell “am zis, intinzandu-i mana. “sunt foarte bucuros ca ati acceptat sa ne intalnim. Va invit sa luam pranzul impreuna.”
 Pe fata femeii aparu atunci un zambet larg. “Nu stiu ce vrei sa spui, tinere” raspunse ea “dar cred ca ai vazut-o pe domnisoara aceea in costum verde, care tocmai a trecut, nu? am intalnit-o in tren. Ea m-a rugat sa port trandafirul asta la rever . Mi-a spus ca daca ma vei invita sa luam pranzul impreuna, sa-ti spun ca te asteapta la restaurantul acela mare de peste drum. Spunea ca e un fel de test si ca tocmai l-ai trecut!”

Concluzie: Ce ziceti ca s-ar fi intamplat daca John o alegea pe Hollis de prima data cand a trebuit sa aleaga in momentul critic pentru el ? Eu zic ca testul pe care Hollis il pregatise urma sa il cada si in acelasi timp o pierdea pe fata visurilor lui. Dar John a facut alegerea perfecta cu toate ca alegerea pe moment a fost dificila ...


luni, 7 mai 2012

Maxima !


Din nou navigand pe internetul cel mare si plin de informatie am gasit o maxima foarte interesanta care, pe mine m-a cam pus pe ganduri in legatura cu "marea mea problema" sa ii zic asa , Eva. Maxima a fost scrisa de catre un misionar pe nume Jim Elliot care a scris tot felul de maxime interesante si am dat de aceasta pe un site crestin si spune cam asa :



"Voi ramane cufundat in somnul lui Adam, pana cand Dumnezeu va vedea ca am nevoie de Eva
si mi-o va da. Intareste-mi inima, Doamne, sa Te pot urma si sa nu ating nimic din ceea ce nu este al meu!" 

Acum as vrea sa va las pe voi fiecare sa meditati asupra ei. Mie unul mi-a dat mult de gandit ...

Mi-ar placea sa lasati un comentariu cu parerea voastra :)

Si acum daca tot am vorbit despre Eva si despre somnul lui Adam as vrea sa va povestesc o intamplare mai amuzanta in legatura cu creearea Evei.

La o scoala duminicala la grupa mica a  fost predata lectia despre crearea omului unor copilasi micuti si li sa povestit cum a fost creata Eva din coasta lui Adam. Unul din copilasi in timpul saptamanii a inceput sa se planga ca il doare in jurul inimii iar parintii speriati l-au intrebat pe copil sa vada ce e cu el. La un moment dat copilul se intinde pe jos iar mama si mai speriata il intreaba pe copil ce a patit, copilul sincer si cu niste ochi mari se uita la mama lui si ii spune: Mami ma doare o coasta cred ca Dumnezeu vrea sa imi ia o coasta si sa imi faca si mie o Eva ! Mama se uita la copil si zambeste linistita vazand ca baiatul ei nu are nimic si a fost doar o durere trecatoare, fiind amuzata de replica data de fiul ei.

Ce reiese din aceasta poveste si din citatul de mai sus ? Trebuie sa avem mare grija si trebuie sa fim foarte atenti cand incepe procesul de "creare a Evei" pentru ca s-ar putea sa avem doar niste "dureri" trecatoare si nicidecum aparitia Evei in viata noastra. Pentru a o intalni pe Eva trebuie sa asteptam voia Domnului cu toate ca stiu ca e cam greu de multe ori sa asteptam si noi vrem sa ne grabim, dar Domnul stie ce e mai bun pentru noi indiferent ca esti fata sau baiat, Domnul are pregatit pentru tine un Adam sau o Eva perfect/a pentru tine asa ca cere-I sfatul intotdeauna. In final reiau ce spunea Jim:

Intareste-mi inima, Doamne, sa Te pot urma si sa nu ating nimic din ceea ce nu este al meu!

sâmbătă, 5 mai 2012

Declaratie de love ♥



Umblam pe internet asa de pe un site pe altul
si am gasit ceva amuzant si as vrea sa impartasesc
cu voi mai ales ca ultimele postari au avut legatura
cu "love ". Sper sa va placa :)





I love you atât de tare
Încât I believe că mor!
You are so încântătoare
Oh my dear cât te ador!

When I go la braţ cu tine
Mă simt very măgulit,
Căci are looking toţi la mine
Oh, I’ m so, so fericit!

All ar fi atât de bine…
But you see, nu-i chiar aşa
Căci I tell ce simt in mine,
Dar tu smile şi smile într-una
And I think că spun trăznăi.
Please don’ t face pe nebuna
Şi mai look in ochii mei.

Understand? I love you dragă
Cum ai vrea să-ţi mai vorbesc?
You are totul pentru mine
And I want să te-ntâlnesc.

But is difficult, vezi bine
Căci your mother e pe fază
Şi din five in five minute

Carefully te controlează.

Maybe să ajung la tine,
Ca in Shakespeare, "Juliet”
I "Romeo" love pe tine
Give me scara din boschet.