Hranirea sufletului

 

„Cuvintele Tale au fost găsite şi eu le-am mâncat; şi cuvântul Tău a fost pentru mine veselia şi bucuria inimii mele“ (Ieremia 15:16 ).

„Ce dulce este Cuvântul Tău pentru cerul gurii mele! Mai mult decât mierea pentru gura mea“ (Psalm 119:103).

Probabil, aţi auzit afirmaţia unor oameni de ştiinţă în domeniul nutriţiei: „Eşti ceea ce mănânci.“ Desigur, această afirmaţie conţine ceva adevăr. Dacă, de exemplu, ne hrănim mereu cu produse alimentare care conţin puţin fier, poate apărea o „anemie din lipsă de fier“. Dacă mâncăm prea mult, devenim obezi, iar dacă nu mâncăm, corpul slăbeşte, adică se ajunge la un colaps.

Există o problemă mult mai gravă decât moartea fizică prin înfometare, o problemă care există în casele noastre şi faţă de care se pare că suntem indiferenţi. Vorbesc, desigur, despre moartea spirituală prin înfometare. În timp ce se cheltuiesc sume imense pentru a alina foametea din ţările subdezvoltate, premisa pentru hrănirea noastră spirituală este să dorim această hrană. Trebuie să recunoaştem pericolul subnutriţiei spirituale şi multele boli care sunt urmarea acesteia.

Ce trebuie să mâncăm? Care este adevărata hrană pentru credincios? Acestea sunt întrebări foarte importante.

Orice mamă, care aşteaptă un copil, doreşte să ştie cu ce să-şi hrănească bebeluşul, imediat ce acesta se va naşte. Desigur, un bebeluş trebuie hrănit mai întâi cu lapte şi cu hrană specială pentru bebeluşi. Dar curând se aşteaptă ca acest nou-născut să crească şi să se hrănească cu hrană mai consistentă.

În timp ce toţi părinţii ar fi îngroziţi dacă bebeluşul lor nu s-ar dezvolta, noi nu suntem adesea deloc îngrijoraţi când este vorba de domeniul spiritual. Hrana spirituală, fie că este laptele pentru cel nou-născut, fie că este hrana tare pentru cel matur, o găsim în Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia.

Ieremia, care a trăit în Israel într-o vreme în care Cuvântul lui Dumnezeu a fost aproape uitat, a spus odată: „Cuvintele Tale au fost găsite şi eu le-am mâncat; şi cuvântul Tău a fost pentru mine veselia şi bucuria inimii mele“ (Ieremia 15:16 ). Este o hrană care dă bucurie. Psalmul 119 , după cum ştiţi, este cel mai lung psalm (şi cel mai lung capitol) din Biblie; are 176 versete şi în cel puţin 170 este amintit Cuvântul lui Dumnezeu. În versetul 103, scriitorul spune: „Ce dulce este Cuvântul Tău pentru cerul gurii mele! Mai mult decât mierea pentru gura mea.“ Este hrană necesară pentru viaţă. În ştiinţa alimentaţiei se cunosc alimente care conţin componente necesare şi pe care corpul nu şi le poate procura altfel. Ele trebuie mâncate, pentru ca trupul să poată funcţiona într-un mod sănătos. Domnul Isus a subliniat faptul că omul nu trăieşte numai cu pâine, „ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu“ (Matei 4:4 ).

Observăm deci că Biblia (Cuvântul lui Dumnezeu) este hrana lui Dumnezeu pentru copiii Săi, o hrană dulce şi dătătoare de viaţă.

În continuare dorim să vorbim despre bolile de nutriţie. În legătură cu alimentaţia vom trata pe scurt patru probleme: subnutriţia, obezitatea, hrănirea deficitară şi intoxicaţia alimentară.

Subnutriţia

Fără îndoială, subnutriţia este una din cele mai grave şi mai frecvente probleme care apare între creştinii din ziua de astăzi. Aceasta nu este în legătură cu lipsa de alimente, ca în cazul subnutriţiei fizice. Dorinţa Dumnezeului şi Tatălui nostru este ca toţi copiii Săi să fie hrăniţi adecvat. Duhul Sfânt spune prin apostolul Pavel: „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi“ (Coloseni 3:16 ). Cartea Psalmilor începe cu descrierea unui om care este binecuvântat şi aduce mereu roadă. Acest om îşi găseşte toată plăcerea în legea Domnului şi cugetă la ea zi şi noapte (Psalm 1).

De ce sunt mulţi creştini subnutriţi? Diavolul nu doreşte să ne hrănim din Cuvântul lui Dumnezeu. El ştie cât de defavorabil este acesta cauzei sale. Diavolul a fost biruit de Domnul Isus în pustie cu trei versete (Matei 4:1-11 ). Diavolul ştie că „sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu“ (Efeseni 6:17 ), va câştiga oricând lupta asupra lui. Acesta este motivul pentru care diavolul a încercat adesea să distrugă Biblia, ceea ce, desigur, nu a reuşit. Un timp a ascuns-o de oameni, dar până la urmă a pierdut şi această bătălie.

Cum reuşeşte totuşi diavolul să-i reţină pe creştini să se hrănească din Cuvântul lui Dumnezeu, dacă el este o plăcere şi este atât de important pentru sănătatea lor?

      1. Aceştia şi-au stricat pofta de mâncare. Aţi văzut vreodată un tânăr sănătos care stă la masă în faţa mâncării lui preferate şi totuşi nu o mănâncă cu o poftă obişnuită? Nu v-aţi gândit că ceva i-a stricat pofta de mâncare? Când cineva îşi umple stomacul cu hrană rea, nu va avea loc pentru mâncare bună şi hrănitoare de care are nevoie. Cred că această problemă este mult mai gravă decât gândim.

      2. Mâncarea fără valoare poate să fie nevătămătoare şi ne putem convinge pe noi înşine şi să credem că nu trebuie să fim chiar aşa de severi, până ce aceasta devine hrana noastră de bază. Există mai multe feluri de mâncare fără valoare: unele au gust condimentat, altele au gust artificial, dar toate au un punct comun: ele îndoapă fără să sature. Diavolul ştie că oamenii au gusturi diferite şi îi oferă fiecăruia ceva: la unul sunt romanele „nevinovate“, la altul, vorbăriile goale, la altul, o emisiune interesantă la televizor. Rezultatul este acelaşi: strică pofta de mâncare.

      3. Un alt şiretlic al duşmanului este acela de a ne determina să amânăm „puţin“ mesele spirituale. Acest şiretlic al amânării îl foloseşte mereu la necredincioşi şi s-a dovedit a fi eficient. De aceea îl aplică adesea şi la credincioşi. El spune, de exemplu, unei casnice că mai întâi trebuie să-şi facă activităţile gospodăreşti. El îi aduce aminte de atâtea lucruri pe care trebuie să le facă tocmai când vrea să citească Scriptura. El are diferite propuneri pentru fiecare în parte, dar scopul este întotdeauna acelaşi.

Tratament

Această stare gravă trebuie împiedicată, trebuie combătută imediat ce apare. În Vechiul Testament, Dumnezeu a dat în această privinţă legi prin Moise: „Şi aceste cuvinte, pe care ţi le poruncesc astăzi, să fie în inima ta. Şi să le întipăreşti în fiii tăi şi să vorbeşti despre ele când şezi în casa ta şi când mergi pe drum şi când te culci şi când te scoli“ (Deuteronom 6:6, 7 ). Observăm deci că această hrană trebuie dată mereu. Această indicaţie se repetă mereu. Dumnezeu a promis poporului Israel că aceasta va face zilele lor „cât zilele cerurilor deasupra pământului“ (Deuteronom 11:21 ).

În Noul Testament suntem îndemnaţi să promovăm dorinţa după Cuvântul lui Dumnezeu. Apostolul Petru ne dă sfatul să dorim Cuvântul lui Dumnezeu asemenea pruncului nou-născut care doreşte laptele (1. Petru 2:2 ). Când un bebeluş doreşte laptele, el ţipă şi nimic nu-i poate atrage atenţia până nu primeşte laptele. Jucăriile nu-l satisfac, iar glumele nu i-ar plăcea. El trebuie să primească laptele, pentru ca să poată să „crească“. Cât de trist este că mulţi creştini maturi pot fi mai uşor atraşi de la hrana lor spirituală decât aceşti bebeluşi de la hrana lor naturală!

Dacă ne-am obişnuit cu hrană fără valoare, diavolului îi va fi uşor să ne ofere „mese de proastă calitate“. Această mâncare este denumită de Domnul nostru în pilda fiului risipitor „roşcove pe care le mâncau porcii“ (Luca 15:16 ). Mulţi părinţi, care se îngrozesc la gândul că cineva i-ar putea hrăni pe copiii lor cu gunoaie, se comportă indiferenţi cu privire la hrana spirituală care este mult mai importantă. Poate cititorul este şocat auzind aşa ceva, dar este adevărat, nu exagerez deloc.

Atenţionare

Acceptă să ţi se atragă atenţia cu privire la „mâncarea de proastă calitate“! Acceptă să fii atenţionat cu privire la amânarea meselor spirituale!

„Cât de mult iubesc legea Ta! Toată ziua cuget la ea“ (Psalm 119:97).

Observăm cât este de important să avem o poftă bună de mâncare şi o adevărată foame după Cuvântul lui Dumnezeu pentru a ne bucura de o sănătate spirituală bună. Cu cât vom citi mai mult Cuvântul lui Dumnezeu şi vom cugeta la el, cu atât mai mare va fi bucuria de a-l citi mereu şi de a cugeta la el.

Rugăciune

„Deschide-mi ochii, şi voi vedea lucrurile minunate care sunt în legea Ta“ (Psalm 119:18).

Pe de altă parte, hrana fără valoare, pe care ne-o oferă lumea şi dumnezeul ei, se adresează nevoilor noastre fireşti.

Ne amintim de copiii lui Israel, care în timpul călătoriei prin pustiu au dorit hrana Egiptului. Ei duceau dorul prazului, al cepei şi al usturoiului (Numeri 11:5 ). Îi înţeleg bine, deoarece şi eu m-am născut în Egipt şi am trăit acolo douăzeci şi opt de ani. Am avut nevoie de un an până m-am obişnuit cu hrana din Statele Unite ale Americii. Hrana, după care israeliţii duceau dorul, este foarte gustoasă, dar în mare parte cu puţine calorii, iar ceapa şi usturoiul emană un miros rău. Acestea pot fi comparate cu hrana fără valoare a diavolului. Vorbirea ne va trăda, iar fraţii şi surorile noastre vor şti imediat că nu am fost în legătură cu Domnul Isus, „pentru că din prisosul inimii vorbeşte gura“ (Matei 12:34 ).

Dar când au ajuns în ţara Canaan şi s-au bucurat de roadele ţării, copiii lui Israel nu au mai dus dorul hranei din Egipt. Nimic nu ne va elibera de dorinţa după hrana fără valoare, ci numai părtăşia cu Hristos şi hrănirea regulată din Cuvântul lui Dumnezeu.