Cauta

miercuri, 14 martie 2012

Iarta-ma, dar ...


Și toți, parcă înțeleși, au început să-și ceară iertare. Cel dintâi a zis: "Am cumparat un ogor și trebuie să ma duc sa-l văd; rogu-te sa ma ierti! ... Un altul a zis: Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc; iartă-mă, te rog! ... Și altul a zis: Tocmai acum m-am insurat, și de aceea nu pot veni... (Luca 14:18-20)

    De câte ori ai fost în situația asta, de a nu da curs unei invitații, doar pentru că... ? Nici eu nu îmi mai aduc aminte, ce-i drept. Tindem să nu acceptăm, dacă avem ceva stabilit dinainte. Ne e mai ușor să refuzăm o invitație din partea unei persoane pe care (poate) nu o îndrăgim foarte mult și să evităm conversația cu cineva trist, care ar avea nevoie de un cuvânt de încurajare.
    Aproape întotdeauna, când vine vorba de planurile noastre, nimic nu suportă amânare și, pentru nimic în lume, nu suntem dispuși să lăsăm totul deoparte, doar pentru a împlini nevoile altora.
    Devenim, fără să ne dăm seama, egoiști, indiferenți la problemele semenilor, deși Dumnezeu ne îndeamnă să ne ajutăm mereu între noi (Galateni 6:2). Avem impresia că pierdem dacă oferim, când, de fapt, e tocmai invers. Dacă am ști... Oh, dacă am ști cât avem de câștigat, răspunsul nostru ar fi întotdeauna un DA ferm. Ba nici nu ar apuca aproapele nostru să termine de vorbit, și noi deja am accepta cu cel mai mare drag!
    În versetele amintite, Dumnezeu este Cel care tocmai pregătise o masă mare și L-a trimis pe Fiul Său, Iisus Hristos, să ne cheme la ospăț (Ioan 14:6). Care a fost răspunsul invitației? Am găsit scuze, ca de obicei. Da, da, și tu ai găsit, e vorba și de tine și de mine, toți avem lucruri mult mai importante de făcut, când intervine altceva. Și dacă ne uităm la motivele pentru care, de cele mai multe ori, spunem NU, ar trebui să fim în obraji ca roșia proaspăt-coaptă vara. Ne interesează mai mult banii, lucrurile materiale (am cumparat un ogor), punem pe primul loc simțurile noastre fizice (cinci perechi de boi), care oferă plăceri scurte, urmate deseori de regret
    Vom avea, astfel, și timp și bani și familie. Vom fi bogați, în continuare (Deuteronom 8:17-18), și totuși... atât de săraci, căci bucuriei adevărate și de durată tocmai i-am spus NU (Luca 6:38).
    Am refuzat să Îl ajutăm pe Dumnezeu (Matei 25:40). Poate că nu ne dăm seama, dar Domnul pregătește o masă mare, în fiecare zi, pentru noi toți. Bucatele pe care El le prepară cu mare grijă și iubire sunt aceste ocazii în care ni se cere ajutorul, ni se dă prilejul să încurajăm un suflet oropsit, să hrănim un om flămând, să ajutăm cu bani un sărac, să renunțăm la planurile noastre pentru a le împlini pe ale altora, să fim familia celor însingurați.
    Refuzul nostru întristează și, în același timp, scade o bucată de pe farfuria frumos aranjată în Împărăția Cerurilor, de Bucătarul care gătește cel mai bun ospăț posibil, cel ce oferă îndestularea veșnică (Psalmi 22).
    Însă, ce s-ar întâmpla dacă am călca pe orgoliu, pe mândrie, pe egoismul din noi și am spune DA? Ei bine, un val de binecuvântări se va îndrepta cu putere spre sufletele noastre și le va lovi cu bucurie. Aproapele nostru este ajutat, deci povara îi va fi ridicată. Ajutându-l pe el, L-am ajutat pe Hristos. Ajutându-L pe Fiul Său, Dumnezeu ne va mai adăuga o bucată gustoasă în farfuria de pe masa ospățului etern, iar noi vom fi fericiți că am acceptat să înseninăm o zi mohorâtă din viața cuiva.
    Vezi, acum? Un simplu DA schimbă totul spre binele tuturor. Aruncă acum mapa cu scuze, pe care nu uiți niciodată să o iei cu tine oriunde mergi, și înlocuiește-o cu agenda iubirii. Știi cu siguranță despre ce vorbesc: probabil e plină de praf acum, uitată pe undeva în colțul cel mai de jos al sufletului. E cea pe care scrie unde-ți este comoara, acolo-ți va fi și inima! (Matei 6:21)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu