Fericirea !

Am gasit in Psalmul 1 fericirea. Si am gasit ca fericirea nu sta nici pe scaune de batjocoritori, nici pe calea celor pacatosi  si nici  in sfaturile celor rai.

Am aflat ca fericirea incepe de la cuget, de la placere. Fericirea incepe din inlauntrul omului si de acolo incepe ca sa rodeasca intotdeauna la vremea roadelor. Am aflat ca fericirea nu este o optiune, ci este un mod intens de viata pentru aceia care aleg sa fie unici in felul lor si sa nu se amestece cu lumea. Am gasit ca cel fericit isi gaseste placerea in Legea Domnului, dovedind ca este destul pentru el numai si numai Legea Domnului de aceea el nu se opreste, nu se aseaza si nu se duce oriunde, la oricine si cu oricine. Daca fericirea incepe prin a cugeta la Legea Domnului atunci se va merita sa fiu fericit, fiindca Cuvantul Domnului este cu totul incercat, si pot avea o fericire vesnica. Nu va mai lasati dusi de valul celor care va promit fericirea lor, sau fericirile neamurilor.

Am gasit in acest Psalm ca omul fericit nu va muri de sete niciodata, fiindca intentionat este sadit langa un izvor de apa  ca sa aibe apa din belsug. Am gasit ca de la un om fericit ai sa culegi intruna roade la vremea roadelor fiindca le are, el rodeste, si nu isi gaseste scuze ca nu a putut rodi din cauza secetei sau a soarelui prea arzator. Daca cauti sa vezi un pom cu roade uita-te la un om fericit. Daca cauti sa gasesti vreun pom care vesnic este infrunzit uita-te la omul fericit.A fi fericit nu inseamna sa ai conturi bogate in banca, sau hambarele pline sau un nume mare in societate, ci sa dai roade la vremea roadelor, sa fi vesnic plin de suc si roditor. 

Am gasit in Psalmul 1 ca un om fericit orice incepe duce la bun sfarsit, chiar daca il costa mai mult decat se astepta. Omul fericit are puterea chiar si in vremuri grele sa duca la capat ceea ce a inceput. Stiti de unde ii vine aceasta putere?. Aceasta putere ii vine din izvorul de apa linga care a fost sadit.

Daca ai sa vezi vreun om fericit, intreaba-il unde este izvorul lui. Stai in preajma oamenilor fericiti si invata de la ei, nu cumva vei fi si tu sadit linga acel izvor de catre Acela care are puterea de a sadi, de catre Dumnezeu. Am  stat sa ma gandesc ca unde este oare acel izvor, fiindca daca ar fi fost undeva la vedere si accesibil oricui am fi avut probabil o societate fericita si cu oameni fericiti. Cine cunoaste drumul inspre acest izvor? Si apoi m-am gandit ca trebuie mai intai sa fiu un om fericit  ca sa pot fi sadit linga acest izvor de apa. Atunci m-am hotarat sa caut fericirea in placerea de a ma adanci in Legea Domnului si de a cugeta la Legea Domnului, si acel izvor va incepe ca sa curga si pentru mine si am sa ma satur, am sa incep sa aduc roade la vremea lor, am sa incep ca termin tot ce am inceput. Nu imi mai pasa nici ca afara e soare sau intunerec stiu ca voi rodi daca voi ramane un om fericit.

Am gasit in Psalmul 1 ca un om fericit este un om neprihanit. Ca poti ca sa fi fericit si astazi si sa nu fi neprihanit, dar acea fericire nu este una care da roadele de la Galateni 5:22, ci roadele din Galateni 5.17-21. Fericirea incepe de la cuget si placere, apoi trece neaparat pe la izvor ca sa se adape, iar in drumul ei inspre Imparatia cerurilor va umple de roadele ei peste tot pe unde ajunge, va parfuma cu mirezmele ei peste tot pe unde va ajunge o mireasma de la viata la viata.

Am gasit in Psalmul 1 ca Domnul cunoaste calea celor fericiti, calea celor neprihaniti. Cunoaste Domnul si ce roade aduci, deaceea in ziua rasplatirilor fiecare va fi rasplatit dupa faptele lui. Cunoaste Domnul si hotararile inimi tale, chiar daca nu Iti spune tie inca nimic, El cunoaste, Se uita si priveste, si I-a aminte.

As vrea sa fac parte din adunarea celor fericiti, din adunarea celor neprihaniti, fiindca stiu ca acolo cei rai si pacatosii nu vor putea tine capul in sus in ziua judecatii care va veni si va incepe mai intai din Casa Domnului.

Un sfat , o cale si un scaun pot ca sa te departeze de fericire. Ai grija si nu te duce la sfatul celor rai. Identifica pe cei rai din jurul tau dupa roadele pe care le aduc ei. Ai grija si nu te opri pe calea celor pacatosi, nu fi curios de ce lucruri se intampla pe calea lor, si nici de bucuriile si realizarile lor, tu continua sa ramai un om fericit care rodeste si are placerea in Legea Domnului.

Ai grija la scaunul ce de multe ori ti se ofera, si pe care de multe ori poti ca sa te asezi, si mai ales daca acel scaun ti-il aduce si ofera un om batjocoritor. Indentifica-il pe omul sau pe oameni batjocoritori dupa faptele si vorbele lor, apoi ai grija la inima ta, nu cumva iti doresti si tu sa stai pe scaunul lor.

Dumnezeu vrea cu orice chip sa te vada un om fericit asa ca a hotarat ca pentru trei lucruri pe care nu le faci si pentru doua lucruri pe care le faci, tu sa fi si sa ramai un om fericit.

Omul fericit va aduce roade, isi va da rodul la vremea lui si nu dupa ce trece vremea roadelor. Omul fericit tot ce incepe va duce la bun sfarsit.

Esti tu un om fericit?

Am gasit in Psalmul 1 drumul fericiri.

Prietenii reale în contrast cu cele virtuale

Când eram copiii, visele nu aveau graniţe, trăiam viaţa la altitudine chiar dacă nu aveam atitudini potrivite, ne doream să fim cei mai mari… dar crescând ne-am dat seama că banii se fac greu, părinţii nu cred în noi, pastorii nu văd în noi slujitori prezenţi ci doar “viitorul bisericii”… încet, încet am ajuns din vulturi să devenim nişte găinuşe fără aripi. Probabil de aceea ne-am apucat de citit unii…În cărţi poţi fi prinţ, chiar dacă în lumea reală eşti un cerşetor; poţi să fii bogat chiar dacă în lumea reală eşti sărac şi încerci să plăteşti datoriile părinţilor cu alocaţia ta; poţi să fii înconjurat de prieteni chiar dacă te simţi singur; poţi să fii… chiar dacă… dar când coperţile se închid totdeauna eşti obligat să faci o călătorie din staţia virtual spre staţia real: în lumea în care părinţii nu te înţeleg, colegii fac “mişto” de strabismul tău, în lumea în care vezi că băieţii din biserica ta au terminat cu alto şi încep cu rândul de la sopran în timp ce tu eşti numai la alt… şi pentru că te simţi neacceptat există o soluţie, numită “soluţia lampa lui Aladin”. Şi duhul îţi vine în ajutor, prietenia stă de tine la o distanţă de un clik, se numeşte “prietenia virtuală”. Nu doresc prieteni perfecţi pentru că nu există, vreau prieteni care te pot ierta atunci când greşesc. Prietenia adevărată se bazează pe cunoaştere, dacă nu cunoşti nu poţi adresa “te iubesc”, poţi săruta dar niciodată să iubeşti… ceea ce face diferenţa dintre o prietenie virtuală şi una reală este că prietenie înseamnă mai mult decât câteva cuvinte scrise urmate de două puncte, paranteză. Uneori ai nevoie de o îmbrăţişare, alteori de o mână bătută pe umăr, alteori de o palmă… şi mai am ceva de spus în şoaptă: uneori ai nevoie de un sărut al iubirii, iar monitorul nu simte asta… Doar un prieten real îţi va spune când faţa îţi este murdară de noroi, unul virtual probabil că nu va vedea, poate doar va intui… uneori cel mai bun prieten este cel cu care ai putea sta pe un pridvor spunând niciodată vreun cuvânt şi totuşi având sentimentul că a fost cea mai bună conversaţie pe care aţi avut-o vreodată… uneori pe “mess” doar când scrii, şi când ţi se scrie simţi că ai importanţă… nu vreau să spun că internetul nu e bun. El este o trambulină benefică pentru stabilirea unor relaţii ce transcend distanţe geografice, distanţe de ordin social, cultural, religios… dar uneori prea departe ne-a aruncat această trambulină… Afară ne aşteaptă pomii înfloriţi, un mediu pentru prietenii adevărate (un apropo pentru cei care nu au văzut pomi înfloriţi şi înverziţi), nu se mai mătură seminţele de lângă “laviţa satului” dar ni s-au lipit literele de pe tastatură pe degete… În faţa calculatorului eşti utilizator, şi probabil mai greu eşti „un prieten”… Prietenia adevărată se naşte în timpul căutărilor, în timpul liceului, al facultăţii, dar se menţine în plâns şi în râs, în durere şi în lacrima bucuriei, când râzi cu poftă, şi când renunţi la tine ca să împlineşti ceea ce Isus spunea: “iubeşte cum am iubit şi Eu…” Lumea virtuală e lumea măştilor…  Virtualul îţi dă un somn dulce, un somn al liniştii nepăsătoare că eşti bine aşa cum eşti, când realitatea este alta… trebuie să avem aşteptări realiste, să iubim viaţa la parter trăind cu gândul la cer dar cu picioarele pe pământ. Prietenul adevărat te ajută să visezi. Visul este frumos şi necesar în măsura în care ne construieşte o motivaţie pentru a face şi pentru a lupta pentru mai mult, nu pentru a “dormi” mai mult… Iar acum gata cu amintirile, haideţi să ne întoarcem în lumea reală, afară te aşteaptă o persoană căreia poţi să îi fii un prieten…

Povestea de dragoste scrisa de Dumnezeu

E frumos cand povestea de dragoste pe care o ai este in stransa legatura cu Dumnezeu, nu? Insa, de multe ori avem impresia ca gasind o persoana, un partener care sa ne placa, credem ca este si placut Domnului. Ne inselam pentru ca mai intai de toate trebuie ca El sa-si dea acordul cu privinta la acea persoana, nu dupa ce am vazut-o, am placut-o si m-am atasat de ea. Vreau sa spun ca Dumnezeu aseaza lucrurile si oamenii in locuri potrivite, la vremea potrivita ... nu este treaba noastra sa ne amestecam in planurile Sale, trebuie doar sa avem siguranta ca El este cu noi si sa avem credinta ca El aduce la indeplinire dorintele noastre, daca provin dintr-o inima curata ... ca drept vorbind, toti avem idealuri, dorinte, vise, sperante, asteptari.

Toti dorim sa avem parte de o ,,poveste de dragoste" frumoasa, insa de multe ori ne-o cautam singuri avantandu-ne inainte, sperand ca vom gasi cu fortele noastre aceasta poveste. Insa, ajungem la un moment dat sa regretam pasii facuti, lucrurile facute ... dar, cert este ca ele nu mai pot fi intoarse, ci doar constientizate ... viata merge inainte, insa, asa cum iti asterni, asa dormi.

Daca tot am ajuns sa fac referire la aceste lucruri, mi-am adus aminte de o intampalre adevarata, pentru tineri

,,Un tanar vroia sa se casatoreasca, dar nu stia cu cine pentru ca-i placea de doua fete. Una era pocaita, dar mai putin frumoasa, cealalta era foarte frumosa si desteapta, dar mai putin pocaita. Merge tanarul la pastor si il intreaba: Ce sa fac? Pastorul ii zice: Sa tii maine o zi de post, si seara sa vii la mine. Urmatoarea zi, merge tanarul la pastor si pastorul ii zice: Du-te cu trasura si la care dintre fete se vor opri caii, cu aia sa te casatoresti! Merge el, si caii se opresc la fata frumaosa. Se casatoresc, si dupa un timp tanarul ii zice pastorului: Nu ma inteleg cu ea, nu mai pot asa. Pastorul ii zice: Dar asta a fost voia Domnului? Dar tanarul i-a zis: Caii au vrut sa se opreasca la fata pocaita, dar eu am tras haturile si s-au oprit la cealalta...La care pastorul raspunde: Daca ai tras atunci putin, acum trage toata viata!"...

Din aceasta povestire putem deduce ca pe noi ne putem insela, insa nu si pe Dumnezeu. Neasculatrea de El si ascultarea de propriile dorinte egoiste sunt intotdeauna rasplatite dupa fapte.

Acum as vrea sa revin la titlul postarii ,,Povestea de dragoste scrisa de Dumnezeu", cum suna? Interesant, frumos? Din perspectiva mea si ghidata dupa propriile conceptii, eu vad o relatie adevarata intre doua persoane, atunci cand exista si a treia (Dumnezeu). O relatie bazata pe respect, cuget curat, moralitate, tandrete, intelegere, dragoste (care este centrul acestora), altruism si sinceritate.

Inainte de a-ti construi o relatie, important este cu ce scop faci acest lucru...o faci pentru ca ai spirit de aventura, pentru ca e la moda sa ai o relatie, pentru a te simti iubit/a si apreciat/a sau pentru a-ti cladi o viata alaturi de persoana potrivita, chiar si cu riscul de a renunta la unele teluri sau lucruri proprii?!

In ziua de azi multe relatii sunt construite pe baza atractiei, a nevoii de a fi cineva sau cu cineva, insa crezi ca o relatie fara un fundament, cu o baza solida, are vreun rost,valoare? Te vei alege cu experiente care poate iti vor aduce neincredere in tine, in cei din jur si chiar in Dumnezeu (pentru ca spui ca L-ai implicat in relatie, cand de fapt nu a fost asa), remuscari, cuget patat, o inima ranita si ...lacrimi, vrei asta?

Mai gandeste-te inainte de a incepe o ,,poveste de dragoste", intai incearca sa intelegi ceea ce vrei, ceea ce simti, ceea ce crezi ca e bine sa faci.

Sa ne ajute Domnul sa nu ne lasam dusi de val si condusi de instincte, dorinte proprii !

Codul Prieteniei

Prietenii adevăraţi au un cod nescris. Ei ştiu în inima lor ceea ce vor face şi ceea ce nu vor face. Ei vor încerca să ajute, niciodată să rănească pe cei de care le pasă. Chiar şi cei mai buni dintre noi uită câteodată ceea ce spune Codul Prieteniei.

•PRIETENII PROTEJEAZĂ - ei nu spun altora ceea ce tu le-ai spus plângând. Ei nu bârfesc. •PRIETENII AJUTĂ - te poţi baza pe ei în timpuri bune şi în timpuri grele.
•PRIETENII SUNT ÎNŢELEGĂTORI - ei ştiu să dăruiască cu inimă caldă şi să ia înapoi fără să se certe.
•PRIETENII UITĂ REPEDE - când greşeşti.
•PRIETENII ŢIN MINTE - ceea ce e este bun şi frumos.
•PRIETENII SUNT ONEŞTI - ei spun doar adevărul cu dragoste.
•PRIETENII ASCULTĂ - când este nevoie, îşi fac timp chiar dacă se grăbesc.
•PRIETENII SUNT DISCREŢI - sunt atenţi cu secretele tale. Nu vei auzi niciodată ceea ce doi prieteni au vorbit în taină.
•PRIETENII AU INTEGRITATE MORALĂ - ei niciodată nu-ţi vor face ceea ce este rău şi nu îţi vor cere niciodată să faci ceea ce ei nu ar face.
•PRIETENII NU SUNT IMPERATIVI - ei ştiu când este potrivit să ceară ceva şi când nu. •PRIETENII SUNT GENEROŞI - ei merg cu tine un kilometru în plus. Şi chiar doi kilometri. Pentru că ei ştiu că drumul tău este greu.
•PRIETENII SUNT ÎNŢELEGĂTORI - îndeajuns ca să se schimbe odată cu timpul care trece, dar la fel de fideli prieteniei ca să nu schimbe CODUL PE CARE NIMENI, NICIODATĂ, NU L-A STABILIT...

Tu esti un astfel de prieten cuiva?