Un bărbat se credea uitat de Dumnezeu, că El nu-l mai aude şi nu-i mai răspunde la rugăciuni.
Într-o
zi se trezi dis-de-dimineaţă pentru a merge sa lucreze în ogorul său
dar vremea de afară nu-i plăcu. Cerul era posomorât, gata de ploaie iar
pământul trebuia săpat neîntârziat.
“Ah,” şopti el, “dacă ar ieşi soarele măcar pentru câteva ore…!”
În
câteva minute, razele soarelui străpunseră perdeaua grea de nori şi
surâdea triumfător pe cerul albastru de primăvară. Omul nostru putea
merge acum la munca pământului.
Aşa şi făcu până când obosit, o porni înapoi spre casă.
“Acum poa’ să plouă cât o vrea…” îşi zise el mulţumit.
Nici nu ajunse bine acasă că la orizont se îngrămădiră nori negri şi din cer începură să cadă picături mari şi reci de ploaie.
Mai
târziu, când ploaia se mai domoli, omul ieşi prin curte să-şi vadă de
treburile gospodăriei. Spre seară se adăposti din nou în casă căci
ploaia se iuţise din nou. Cum sta el aşa întins pe patul său, aţipi şi
avu un vis.
Un străin în haine albe venea spre el vorbindu-i:
“Nu-i
aşa că dimineaţă te-ai ridicat din patul tău sănătos? Şi te-ai aşezat
la masă că ai avut ce mânca? Şi apoi ai văzut pe geam vremea mohorâtă şi
gândeai că nu poţi lucra ogorul dar soarele nu a întârziat să apară? Şi
mai apoi ai vrut să cadă ploaia peste lucrul mâinilor tale şi aşa a
fost?! Cine te-a binecuvântat cu toate acestea numai într-o singură zi? Cine?... Spune!”
Şi străinul dispăru…
Bărbatul
se trezi din somn îngrozit. Înţelese că Domnul îi vorbise pentru că nu
îl uitase aşa cum credea el. Toate acele lucruri de peste zi şi multe
altele erau semne de dragoste dumnezeieşti…
Pentru tine cate face El ? Te-ai gandit vreodata prin cate iti arata ca este langa tine ? Doar cauta-L si Il vei gasi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu