Noi uitam ... Dragostea nu!

Uitam prea repede atunci cand promitem si spunem “ma voi schimba!”. Uitam ca ne’am cerut iertare, ca ne’a parut cu adevarat rau candva. Uitam ca toti suntem facuti din tarana dar avem o inima de carne…usor de ranit. Uitam usor de aceia care ne iubesc neconditionat, dar ne complacem sa suferim pentru oameni care la primul obstacol ne intorc spatele. Uitam mereu dragostea si bucuriile pe care le primim…ne amintim atat de des insa suferintele si ranile ce ne’au fost provocate. Uitam faptele noastre rele si ne amintim doar de cele bune…pacat insa ca sunt atat de putine. Ne amintim doar de eul nostru, de nevoile si durerea noastra, de lacrimile noastre. Ne amintim de cuvintele grele pe care cineva ni le’a spus intr’un moment de suparare. Ne amintim ceea ce cu adevarat ar trebui sa uitam, si uitam ceea ce ar trebui sa ne amintim. Cerem altora sa uite, sa inchida ochii si sa ierte…dar noi?

Ne permitem sa lovim in stanga si in dreapta, scuzandu’ne mai apoi si asteptand sa fim iertati. Daca cineva te raneste, tu uiti? Sunt sigura ca nu atat de usor. Ranile dor si suferinta are nevoie de compania altei suferinte…asa ranim si noi, cu gandul ca ne mai alinam durerea.

“Dragostea iarta totul!” De unde dragoste? Tu stii ce e aceea dragoste? Dragostea nu e un sentiment plin de entuziasm care iti ofera o stare de bine si o lume roz, si la prima ploaie se stinge.

Dragostea se demonstreaza prin fapte, ofera, iarta, crede, sta aproape, ofera siguranta, incurajeaza, dragostea iti da viata si putere sa lupti in incercari si sa te ridici cand toti cred ca ai fost invins. Dragostea nu uita faptele frumoase…dragostea isi aminteste de gesturile dragute si simple facute dintr’o inima curata. Dragostea uita durerea care ti’a fost provocata, te invata a ierta si creste mai puternica.

Dragostea este un dar pe care nu toti il au sa’l poata darui si pe care nu multi il vor primi!