David si Ionatan - doi prieteni adevarati

Cea mai frumoasa prietenie pe care o cunoastem din Biblie, e prietenia dintre David si Ionatan, fiul imparatului Saul.

Aceasta prietenie a inceput atunci cand tinerelul David, cu un toiag si o prastie, a mers impotriva lui Goliat si l-a omorat.

"De atunci, sufletul lui Ionatan s-a lipit de sufletul lui David , si Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el".-1 Samuel 18:1.

In acea zi, ei "au facut legamant inaintea Domnului", iar Ionatan i-a daruit lui David mantaua sa, hainele si armele.

Iata deci primul pas intr-o prietenie adevarata: SA AI O APROPIERE SUFLETEASCA, nu interese materiale, asa cum se face azi in societatea noastra.

Ionatan l-a admirat pe David pentru vitejia sa, pentru felul lui de a fi, simplu si curajos si pentru credinta in Dumnezeu, pentru ca zisese cand a mers impotriva lui Goliat:

1 Samuel 17:37

"Domnul, care m-a izbavit din gheara leului, si din laba ursului, ma va izbavi si din mana acestui filistean".

1 Samuel 17:47

"Toata multimea aceasta va sti ca Domnul nu mantuieste nici prin sabie nici prin sulita.Caci biruinta este a Domnului... Si el va da in mainile noastre".

Admiratia lui Ionatan pentru David a crescut, pe masura ce il cunostea mai bine si vedea ca el "iesea si intra in fruntea poporului" si "izbutea in tot ce facea, si Domnul era cu el."

Al doilea pas intr-o prietenie frumoasa , adevarata, este deci CUNOASTEREA.

Cu cat vezi ca un om ramane mai departe la fel de bun, sau si mai bun decat atunci cand l-ai cunoscut, cu atat prietenia devine mai stransa, mai de nezdruncinat.

Incepe apoi perioada mai grea din viata lui David, cand acesta e urmarit de imparatul Saul, care vrea sa-l omoare. Prietenia dintre David si Ionatan e testata.

E usor sa fi prieten cu un om placut, viteaz, aclamat de multime, cum era David cand femeile cantau:

"Saul a batut miile lui, iar David zecile lui de mii."

Dar prietenia adevarata este cea care ramane nezdruncinata si atunci cand David ajunge un proscris, un fugar , care se ascunde in pesteri si in pustiu, ca sa scape de furia imparatului Saul, care voia neaparat sa-l omoare.

Atata ura avea Saul impotriva lui, incat omoara optzeci si cinci de preoti ai Domnului si apoi intreaga cetate Nob, pentru ca l-au ajutat pe David sa fuga.

Chiar daca imparatul Saul ii spune fiului sau Ionatan: "Cata vreme va trai fiul lui Isai pe pamant, nu va fi liniste nici pentru tine, nici pentru imparatia ta", cu alte cuvinte, sa-l omoare pe David, ca sa-i ramana lui imparatia, dragostea lui Ionatan pentru David nu scade, ci dimpotriva; el il ajuta pe David sa fuga, ii spune intentiile rele ale tatalui sau.

Deci al treilea pas intr-o prietenie adevarata este TESTAREA PRIETENIEI.

Daca prietenia rezista si in incercari grele, aceasta este o prietenie adevarata.

Dar lucrul cel mai frumos si cel mai bun, care a facut prietenia lor "mai tare ca moartea", a fost faptul petrecut in pustia Zif.

1 Samuel 23:15, 16.

"David, vazand ca Saul a pornit sa-i ia viata, a statut in pustia Zif, in padure.

Atunci, Ionatan, fiul lui Saul, s-a sculat si s-a dus la David in padure.El I-A INTARIT INCREDEREA IN DUMNEZEU si i-a zis : nu te teme de nimic", l-a incurajat si au intarit iarasi legamantul pe care-l facusera.

Numai o prietenie in care prietenii , fratii, isi "intaresc credinta in Dumnezeu", numai o astfel de prietenie ramane de nezdruncinat, caci Domnul este cel ce o leaga.

Oricat de multe obstacole i s-ar ivi in cale, ea nu se destrama.

Acesta este al patrulea , si ultimul pas, al unei prietenii adevarate.

Cand David si "oamenii care erau cu el" au aflat ca Saul si Ionatan au murit in lupta cu filistenii, " au jelit, au plans, si au postit pana seara, de durere pentru Saul, pentru fiul sau Ionatan, pentru poporul Domnului, fiindca fusese taiat cu sabia."

Dragostea, intr-o prietenie, se inalta mai pe sus de orice interese materiale, politice, de pozitie sociala.

David compune o cantare de jale pentru Saul si Ionatan, in care spune:

"Fala ta , Israele, zace ucisa pe dealurile tale!

...Ma doare dupa tine, frate Ionatane!

Tu erai placerea mea;

Dragostea ta pentru mine era minunata:

Mai presus de dragostea femeiasca".

Prietenia, dragostea lui David pentru Ionatan, ramane si dupa moartea acestuia, caci dupa ce David ajunge imparat si nu mai are dusmani, se gandeste la Ionatan si intreaba:

2 Samuel 9:1,3,7,11.

"David a zis: "A mai ramas cineva din casa lui Saul, ca sa-i fac bine din pricina lui Ionatan?

...Nu mai este nimeni din casa lui Saul, ca sa ma port cu el cu o bunatate ca bunatatea lui Dumnezeu?

...David i-a zis[lui Mefiboset, fiul lui Ionatan]:"Nu te teme, caci vreau sa-ti fac bine, din pricina tatalui tau Ionatan". ..si Mefiboset a mancat la masa lui David, ca unul din fiii imparatului."

Domnul sa ne faca si noua parte de prietenii sfinte, adevarate, ca aceea dintre David si Ionatan!

Iar daca cineva crede ca nu poate avea o asa prietenie, sa priveasca la Domnul Isus, cel mai bun prieten al fiecaruia dintre noi.

Prietenia omeneasca vrea reciprocitate, adica nu poti fi prieten cu cineva care se poarta urat cu tine...

Dar Hristos, "pe cand eram noi inca pacatosi", a murit pentru noi.

Noi nu L-am inteles, L-am chinuit, I-am pus pe cap coroana de spini si L-am batut in cuie pe cruce; dar El s-a rugat Tatalui sa ne ierte. A zis:"Iarta-i, Tata, ca nu stiu ce fac!"

El a ramas" prietenul" nostru.

In Ioan 15:13,15, ne spune:

"Nu este mai mare dragoste decat sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai .Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ce va poruncesc Eu.

...V-am numit prieteni, pentru ca v-am facut cunoscut tot ce am auzit de la Tatal Meu".

La El, prietenul nostru bun, venim cu sufletul deschis, caci El e singurul care stie ce e in el, singurul care ne cunoaste, ne intelege.

Prietenia sa a fost dovedita in cel mai inalt grad, cand a suferit si a murit in locul nostru.

Duhul sau cel Sfant, Mangaietorul promis, ne ajuta in fiecare zi, ne "intareste increderea in Dumnezeu".

El a facut toti acei "pasi" ai unei prietenii adevarate!

Tu cati pasi ai facut in aceasta prietenie, cu Fiul lui Dumnezeu?

Iubit cu o iubire vesnica

  Atunci mi S-a arătat Domnul din depărtare și mi-a zis: Cu iubire veșnică te-am iubit și de aceea Mi-am întins spre tine bunăvoința. (Ieremia 31:3)

    Te-ai întrebat vreodată cât de mult ești iubit? În sensul real, imediat, conștient, vizibil, neîntrerupt de vreo greșeală făcută cuiva drag, cuiva care te iubește sau care te-ar fi iubit până la acea greșeală.

    Eu da. Nu îmi aduc aminte exact când am auzit ultima oară cuvintele Te iubesc!, dar îmi aduc aminte oricând de o declarație de dragoste valabilă în fiecare secundă a vieții mele: cea făcută de Tatăl, încă dinainte să mă fi născut.

    Cu iubire veșnică te-am iubit... Sunt cuvinte adevărate, mai adevărate decât toate lucrurile pe care le-ai auzit despre tine și te-au făcut să te simți valoros. Mai adevărate decât toate complimentele care ți s-au făcut vreodată. Știi de ce? Pentru că Dumnezeu nu te iubește pentru ce faci. El te iubește pentru ce ești. Lumea te poate iubi pentru o mulțime de motive, însă fă o greșeală și vei vedea că ceva s-a schimbat. Trădează încrederea unui prieten apropiat și el te va privi altfel. Minte pe cineva drag, într-o situație „urgentă”, și ai să observi că te va ține minte. Fă-te că nu vezi nevoia unui om care ți-a cerut ajutorul și iubirea lui pentru tine va fi afectată de acea lipsă de atenție și milă.

    Dumnezeu e altfel. El te iubește oricum, orice ai face, orice ai spune, oricum l-ai dezamăgi. Nu va renunța la tine, la iubirea pe care ți-o poartă. Ești copilul Lui, iar asta nu se va schimba niciodată. Ai idee de câte ori L-ai mințit, de câte ori L-ai trădat prin gesturile, gândurile, vorbele și acțiunile tale? Te-ai întrebat vreodată de câte ori ar trebui să fie dezamăgit de tine? Probabil că nu știi să numeri până acolo...

    Și totuși, El îți amintește zilnic: Cu iubire veșnică te-am iubit şi de aceea Mi-am întins spre tine bunăvoinţa. Iubirea Domnului pentru tine nu e statică, nu are sfârșit și nu e moartă, e vie! El te iubește arătându-Se în fiecare zi, sperând că vrei să-L cunoști, să Îi împărtășești iubirea, să Îl accepți ca Tată, ca ajutorul tău, ca scutul de care ai nevoie pentru a trăi într-o lume plină de atacuri, de dușmani, de ispite.

    Nu observi. Poate ești prea ocupat. Doar sunt atâtea și atâtea lucruri de făcut, de spus, de scris, de programat, de trăit... Te înțeleg, într-o oarecare măsură. Am fost la fel. Mult prea distrat încât să realizez cât de mult sunt iubit. Căutam iubirea în locuri total greșite și găseam... nimic. Eram departe de El și El părea foarte departe de mine.

    Și atunci... mi S-a arătat, din depărtare... Abia atunci, când eram foarte departe și aproape că nu mai aveam ochi pentru El, totuși El nu a uitat declarația pe care mi-a făcut-o și a demonstrat asta prin transformarea mea într-un om nou.

     Știi cum a făcut? Și-a întins spre mine bunăvoința. O face către toți cei pe care Îi iubește. Bunăvoința Lui e ca un covor roșu pe care toți suntem invitați să pășim pentru a ajunge Acolo, în lăcașul cel sfânt de unde izvorăște iubirea. El, Cel care a creat Împărăția mai presus de toate împărățiile, Regele tuturor regilor, Numele mai presus de toate numele întinde acest covor roșu: bunăvoința Sa.

    Dar, stai, cum pot vorbi de bunăvoință, de covor roșu, când viața ta e brăzdată de necazuri, ispite constante, pierderi, neajunsuri, neîmpliniri, iar în loc de confetti drumul tău pare să fie plin de lacrimi?

    Știu, ești dezamăgit că declarația de dragoste făcută de Domnul pentru noi toți nu se potrivește și în cazul tău. De fapt, se potrivește și am să îți spun și de ce: covorul roșu e înaintea ta, deja întins, Dumnezeu te așteaptă la celălalt capăt să petreci împreună cu El, dar lumea din jur nu te place, nu te aplaudă, pentru că ai ales să fii cu El și nu cu ea. În loc de ovații primești ofense, vorbe urâte, în locul mâinilor ridicate în semn de apreciere, vezi degete întoarse în jos, priviri urâte. În locul florilor, ți se aruncă în față: necazuri, pierderi, ispite.

    Lumea este dușmanul tău. Publicul care ar trebui să te laude, să te aplaude, să te urmeze, te dezaprobă, ba chiar o bună parte din el te urăște. Covorul roșu devine o țintă, un câmp de luptă, plin de obstacole, de capcane, un ring.

    Însă, El te așteaptă și Îl ține întins pentru tine. Ți L-a dăruit, tocmai pentru că era singura șansă să mai ajungi Acolo. Singur nu puteai, din cauza păcatelor tale. Nu știu dacă ai înțeles, dar covorul roșu este Isus Hristos. Dumnezeu Și-a trimis singurul Fiu să ajungă la tine și să se lase înjosit, umilit, subapreciat, urât, călcat în picioare, doar pentru ca tu să te poți întoarce la El, să nu te piardă. E prețul pe care El l-a plătit pentru că te iubește! Și nu oricum, nu oricât, ci cu o iubire veșnică.

    Pășește cu încredere, te poți lovi, poți cădea, drumul este greu, dar continuă să mergi înainte! El Și-a întins bunăvoința, tot El te va susține, te va ridica, te va îmbărbăta și te va primi cu brațele deschise!

    E singura șansă pe care o mai ai să fii fericit! Mergi pe Calea dreaptă și vei trăi împreună cu Dumnezeu, în Adevărul ce duce spre Viața cea veșnică, cea în care iubirea nu are sfârșit, exact așa cum ți-a promis: Cu iubire veșnică te-am iubit. De aceea Mi-am întins spre tine bunăvoința.

Iarta-ma, dar ...

Și toți, parcă înțeleși, au început să-și ceară iertare. Cel dintâi a zis: "Am cumparat un ogor și trebuie să ma duc sa-l văd; rogu-te sa ma ierti! ... Un altul a zis: Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc; iartă-mă, te rog! ... Și altul a zis: Tocmai acum m-am insurat, și de aceea nu pot veni... (Luca 14:18-20)

    De câte ori ai fost în situația asta, de a nu da curs unei invitații, doar pentru că... ? Nici eu nu îmi mai aduc aminte, ce-i drept. Tindem să nu acceptăm, dacă avem ceva stabilit dinainte. Ne e mai ușor să refuzăm o invitație din partea unei persoane pe care (poate) nu o îndrăgim foarte mult și să evităm conversația cu cineva trist, care ar avea nevoie de un cuvânt de încurajare.
    Aproape întotdeauna, când vine vorba de planurile noastre, nimic nu suportă amânare și, pentru nimic în lume, nu suntem dispuși să lăsăm totul deoparte, doar pentru a împlini nevoile altora.
    Devenim, fără să ne dăm seama, egoiști, indiferenți la problemele semenilor, deși Dumnezeu ne îndeamnă să ne ajutăm mereu între noi (Galateni 6:2). Avem impresia că pierdem dacă oferim, când, de fapt, e tocmai invers. Dacă am ști... Oh, dacă am ști cât avem de câștigat, răspunsul nostru ar fi întotdeauna un DA ferm. Ba nici nu ar apuca aproapele nostru să termine de vorbit, și noi deja am accepta cu cel mai mare drag!
    În versetele amintite, Dumnezeu este Cel care tocmai pregătise o masă mare și L-a trimis pe Fiul Său, Iisus Hristos, să ne cheme la ospăț (Ioan 14:6). Care a fost răspunsul invitației? Am găsit scuze, ca de obicei. Da, da, și tu ai găsit, e vorba și de tine și de mine, toți avem lucruri mult mai importante de făcut, când intervine altceva. Și dacă ne uităm la motivele pentru care, de cele mai multe ori, spunem NU, ar trebui să fim în obraji ca roșia proaspăt-coaptă vara. Ne interesează mai mult banii, lucrurile materiale (am cumparat un ogor), punem pe primul loc simțurile noastre fizice (cinci perechi de boi), care oferă plăceri scurte, urmate deseori de regret

    Vom avea, astfel, și timp și bani și familie. Vom fi bogați, în continuare (Deuteronom 8:17-18), și totuși... atât de săraci, căci bucuriei adevărate și de durată tocmai i-am spus NU (Luca 6:38).
    Am refuzat să Îl ajutăm pe Dumnezeu (Matei 25:40). Poate că nu ne dăm seama, dar Domnul pregătește o masă mare, în fiecare zi, pentru noi toți. Bucatele pe care El le prepară cu mare grijă și iubire sunt aceste ocazii în care ni se cere ajutorul, ni se dă prilejul să încurajăm un suflet oropsit, să hrănim un om flămând, să ajutăm cu bani un sărac, să renunțăm la planurile noastre pentru a le împlini pe ale altora, să fim familia celor însingurați.
    Refuzul nostru întristează și, în același timp, scade o bucată de pe farfuria frumos aranjată în Împărăția Cerurilor, de Bucătarul care gătește cel mai bun ospăț posibil, cel ce oferă îndestularea veșnică (Psalmi 22).
    Însă, ce s-ar întâmpla dacă am călca pe orgoliu, pe mândrie, pe egoismul din noi și am spune DA? Ei bine, un val de binecuvântări se va îndrepta cu putere spre sufletele noastre și le va lovi cu bucurie. Aproapele nostru este ajutat, deci povara îi va fi ridicată. Ajutându-l pe el, L-am ajutat pe Hristos. Ajutându-L pe Fiul Său, Dumnezeu ne va mai adăuga o bucată gustoasă în farfuria de pe masa ospățului etern, iar noi vom fi fericiți că am acceptat să înseninăm o zi mohorâtă din viața cuiva.
    Vezi, acum? Un simplu DA schimbă totul spre binele tuturor. Aruncă acum mapa cu scuze, pe care nu uiți niciodată să o iei cu tine oriunde mergi, și înlocuiește-o cu agenda iubirii. Știi cu siguranță despre ce vorbesc: probabil e plină de praf acum, uitată pe undeva în colțul cel mai de jos al sufletului. E cea pe care scrie unde-ți este comoara, acolo-ți va fi și inima! (Matei 6:21)

Multumeste!

Mi-am dat seama ca noi ne auto manipulam si ne spunem ca nu putem reusi cand de fapt nici nu stim cata putere avem sa facem atatea lucruri in viata.Mergem inainte cu ganduri pesimiste stiind de la inceput ca nu vom reusi si asa va fi.Haideti sa ne punem increderea in Domnul.Cu El nimic nu este imposibil.Totul este cu putinta cand vine vorba de Dumnezeu.Haideti sa mergem inainte cu mintile deschise spre lucrurile pozitive stiind ca Domnul este cu noi.Am invatat o lectie atat de importanta azi,ca planurile mele nu totdeauna coincid cu cele ale lui Dumnezeu,ca eu incerc sa grabesc lucrurile si nu astept ca El sa imi dea darul ce il are pregatit pentru mine.Si iarasi vin in fata Ta Isuse si plang pentru rautatea mea si ma smeresc inaintea Ta.Te rog ajuta-ma sa Te las pe Tine sa imi conduci viata si sa imi pun increderea in Tine cat voi trai.
Sa stii ca in fiecare lucru pe care il faci din viata ta de zi cu zi Il poti slavi si onora pe Dumnezeu.Nu este atat de greu,trebuie doar sa Ii spui "acest lucru Ti-l dedic Tie Isuse"si orice lucru,ce ar fi din viata ta,ori ai pierde in viata ceva,ori ai castiga dedica-I Domnului.El stie pentru ce face toate.Fii multumit de viata pe care o ai,multumeste Domnului pentru familia pe care ai primit-o.Putea sa fie una mai rea,sau mai rau,sa nu o ai deloc.Deci,gandeste-te si pune-te pe genunchi si cu o inima deschisa si sincera spune-I lui Dumnezeu ca Ii daruiesti faptele pe care le-ai savarsit azi si roaga-L sa te ajute sa fie unele bune,sa fie spre onoarea celui ce te-a creat.
Inca ceva,multumeste-i pentru sanatatea pe care o ai,poate ai sa incepi sa razi,dar asa cum o ai acum,Domnul poate sa ti-o ia intr-o secunda.Gandeste-te ca mergi cu o masina si ai un accident,ramai paralizat pentru totdeauna.Iti va parea rau ca nu I-ai multumit acuma pentru tot ce primesti din mana Lui.Faptul ca ai doua maini e un miracol,picioare sau faptul ca vezi.Fii multumitor si recunoscator pentru ce ai primit.Sunt multi care sunt orbi si ar vrea sa primeasca darul pe care tu il ai dar il poti pierde asa cum l-ai primit.
Trebuie sa recunosti ca odata in viata,mai ales la scoala ai ras de o fata sau un baiat bolnav,unul cu o situatie materiala mai proasta ca a ta.Te rog sa te pui in locul lui/al ei si sa iti dai seama ca Dumnezeu vede toate lucrurile si a vazut si pacatul tau.In orice clipa poti ajunge la fel ca acea persoana,intr-un minut,crede-ma.Cum poti atat de usor sa mori,sau sa patesti ceva foarte grav,atat de greu este sa te vindeci.De ce sa nu iti schimbi atitudinea fata de Dumnezeu inainte sa fie prea tarziu?
Pune-te pe genunchi inaintea Lui,vino cu o inima sincera si multumeste-I pentru mainile pe care ti le-a dat,chiar daca poate nici nu meritai,pentru faptul ca vezi,pentru familia pe care ai primit-o,pentru fratii care te enerveaza.Te rog sa te gandesti un pic daca nu ai avea familia aceasta,daca ai fi singur pe lume,pe strazi fara nimeni care sa te iubeasca.Crede-ma ca fratii tai pe care spui ca nu ii suporti,te iubesc,arata-le ca iti pasa de ei si roaga-te si pentru ei.
Roaga-L pe Dumnezeu sa intre in inima ta,sa o schimbe si sa o faca altfel.Roaga-L sa scoata ce e rau,lucrurile care te imbolnavesc si fizic si psihic si sa iti dea o gandire curata si o inima noua.
Domnul sa te binecuvanteze si sa te ajute la lucrurl acesta.Amin

Care e problema ta?

Dacă tatăl tău ar fi Bill Gates și ți-ar muri calculatorul, unde te-ai îndrepta? Dacă Stradivarius ar fi fost tatăl tău și una din corzile viorii s-ar fi rupt, la cine ai fi mers?

    Dacă tatăl tău e Dumnezeu și ai o problemă de rezolvat, ce faci?

    E problema ta prea mare? Efeseni 3:20 spune: Dumnezeu poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi. 

    E nevoia ta prea mare? 2 Corinteni 9:8 spune: Domnul este capabil să vă binecuvânteze din abundență.

    Este dușmanul tău prea puternic? Filipeni 3:21 spune: Dumnezeu are puterea de a-și supune toate lucrurile.

    Domnul poate face ceea ce tu nu poți. Când ai o problemă, primul gând pe care trebuie să ți-l faci este: „Cum pot să Îi ofer această problemă lui Isus?!”

   

 E schimbarea pentru azi. Alege să transformi fiecare zi într-una excelentă!