E doar spre binele tau !

Și știm că Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemați după voia Lui; (Romani 8:28)

    În viață, nu toate lucrurile care ni se întâmplă sunt bune, chiar dacă noi facem tot posibilul să ne asigurăm un mediu confortabil, ferit de ispite, de eșecuri, de nemulțumiri. Oricât de optimiști, de siguri, de pozitivi în gândire și în acțiuni am fi, sunt momente în care lumea noastră ni se întoarce împotrivă.

 Ce s-a întâmplat? Ce am făcut greșit? Ce au cu mine? De ce trebuie să îndur așa ceva, în condițiile în care eu nu am făcut nimic? sunt întrebări pe care ni le punem ca să vedem de unde vine răul. Dar, oare, chiar trebuie să vedem toate lucrurile care nu ne intră în grații ca fiind ceva rău? Ar trebui să fim obișnuiți cu răsturnările de situație și cu ispitele, deoarece Dumnezeu a spus clar că viața nu e un parc de distracții, ci mai curând un teren pe care se dau bătălii continue (Ioan 16:33).

    Obișnuim să ne stabilim într-o zonă de confort, în care nu ne schimbăm, suntem comozi, nu vrem să fim deranjați și ne așteptăm ca totul în jur să se adapteze. Ei bine, surpriză! Dumnezeu ne vrea liberi (Galateni 5:1), nu închiși într-o carapace! Tocmai de asta permite ca zona de confort, în care aproape că dormim ca niște pui de găină, să fie atacată de tot felul de ispite, necazuri și multe rele mărunte, care ne trezesc la realitate.

    Viața nu este o cămăruță frumos aranjată ca în povești, în care bem o cafea cu prietenii și stăm la un taifas despre realizări, planuri de viitor și alte lucruri trecătoare. E o cursă cu numeroase obstacole (Evrei 12:1). Trebuie să fim atleți de performanță, să alergăm neobosiți și să avem mereu în față adevăratul obiectiv, adevăratul țel, adevăratul premiu: mântuirea oferită de Iisus Hristos (2 Timotei 4:7-8).

    În vârtejul lumii acesteia, în care totul se petrece rapid și nu mai avem timp de nimic, am uitat de ce suntem aici (Ioan 17:3). E timpul să ne amintim că scopul nostru pe Pământ este să devenim fii ai lui Dumnezeu, iar asta se poate face într-un singur fel: asemănarea cu El. Trebuie să Îl urmăm cu tot ceea ce suntem.

    Dar, chiar trebuie să sufăr atât cât a suferit El? Dacă ești creștin cu adevărat, vei înțelege că o altă cale spre mântuire nu există, decât aceea de a te lăsa în Voia Domnului, care presupune și suferința. Dumnezeu nu te urăște, El nu are nicio plăcere în a te vedea suferind (Ieremia 48:32), însă, ca orice tată, trebuie să te disciplineze (Proverbe 3:11-12), căci altfel ai lua-o pe o cale greșită de unde nu te-ai mai putea întoarce.

    Din cauza păcatelor, toți suntem murdari (Psalmi 13:3), iar suferința este detergentul care ne curăță cel mai bine de ele, așa cum focul îndepărtează impuritățile de pe metalul prețios (Zaharia 13:9). Dacă acum suferi și crezi că nu meriți să treci prin ce treci, gândește-te cum S-a simțit Hristos, care nu a avut nimic rău în El, când a trebuit să suporte și să îndure atâtea nedreptăți, dezamăgiri, suferințe și chiar moartea pe Cruce, pentru ca noi să nu fim condamnați la pedeapsa pe care cu toții o merităm. El a ales să îndure, pentru că știa scopul. Nu a întrebat De ce? și s-a supus Voii Tatălui.

    Tu știi, oare, scopul pentru care ți se întâmplă lucruri pe care nu le dorești? Domnul ne spune că trebuie să fim sfinți ca El, dacă vrem să trăim împreună și să fim veșnic fericiți, iar pentru a ajunge acolo trebuie să îndurăm o mică parte din suferințele lui Hristos (Evrei 12:11).

    Ți-e ușor să spui asta, dar nu treci prin ce trec eu! Așa este, probabil că nu trec, însă știu ce înseamnă suferința, am trecut si eu prin multe si stiu cum este dar, am înțeles că ea durează puțin, iar ceea ce urmează este o mai bună cunoaștere a lui Dumnezeu, a purtării de grijă pe care o are față de oameni și a iubirii incredibile pe care o manifestă mai ales în momentele noastre cele mai grele (1 Petru 1:6-9).

    Am realizat că mă pot bucura de suferința mea și, culmea, Îi pot mulțumi din tot sufletul că a folosit-o pentru a mă naște din nou (Ioan 3:7), căci astăzi sunt o făptură nouă în Hristos (2 Corinteni 5:17).

    Trebuie să știi că așa cum Iisus a murit și a înviat, așa și eu și tu și toți cei ce suntem chemați după voia Lui trebuie să murim pentru păcat (deseori prin suferință), dar vom și învia (din tot ce ne amărăște sufletul) la vremea potrivită, spre slava Celui care ne izbăvește de cel rău (Matei 6:13).

    Numai prin răbdare și supunere, vom înțelege cu adevărat că El pe toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu!

Un nume bun

De mult timp mă gândesc dacă e important să ai un nume bun, într-o vreme în care nu mai contează nimic, nu se mai cer standarde înalte, calitatea nu mai e așa de importantă. Cu ani în urmă, când vorbeai de o firmă, spre exemplu Nike, știai că numele dă calitatea produsului. Astăzi, emblema nu prea echivalează cu calitatea. În Biblie găsim că un nume bun este foarte important.

    Proverbe 22:1 spune: Un nume bun este mai de dorit decât o bogăție mare; în cântarul lui Solomon un nume bun este mai greu decât o mare bogăție. Pare un pic interesantă comparația. În zilele de azi, bogăția pentru mulți este foarte importantă, chiar dacă încercând să se îmbogățească și-au murdărit numele, mințind, înșelând, făcând lucruri urâte, crezând că dacă vor fi bogați numele lor vor fi foarte importante. De multe ori, cred că proverbul Scopul scuză mijloacele e foarte actual. Nu ne mai interesează cum ajungem la ceea ce ne-am propus, prin ce mijloace, contează că ne-am atins scopul. Îmi place ce spune un înțelept: Numele bun aduce bogăția și nu bogăția aduce numele bun.

    Întrebarea se pune Ce fac eu, ce faci tu ca să avem un nume bun? Cât ne străduim să avem o trăire curată înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor, pentru ca numele noastre să fie de cinste și nu de ocară?

    Ca părinți, probabil fiecare se străduiește să lase o moștenire copiilor săi, dar cea mai mare moștenire pe care o poți lăsa copilului este un nume bun.

    De multe ori părinții, fiind prea ocupați să adune pentru copii, nu mai au timp să stea cu copiii, să-i învețe Legea Domnului, să formeze în ei un caracter frumos, să petreacă timp cu ei; timpul zboară, copiii cresc și degeaba le lași moștenire dacă nu știu să o prețuiască. Probabil unii vor proceda ca și fiul din pilda fiului risipitor, o va cheltui cu prietenii. Dar atunci când trăiești în așa fel încât să fii un model pentru copilul tău, când petreci timp cu el, îl faci pe copil să vadă cât de important este în ochii tăi, îi vei lăsa cea mai mare moștenire, numele tău îl va pomeni cu drag și vei rămâne pentru el o persoană importantă.

    Într-o împrejurare, când un copil a fugit de acasă, a fost întrebat de ce a făcut asta, pentru că avea tot ce își dorea. A răspuns următoarele: tata nu stă cu mine, el spune că trebuie să ne facă mai mulți bani, dar nu am nevoie de mai mulți bani, ci de el să stea cu mine.

    Eclesiastul 7:1 spune: Mai mult face un nume bun decât untdelemnul mirositor. Altfel spus, mai mult prețuiește numele bun decât cea mai puternică esență de parfum. Cred că dacă trăirea noastră este frumoasă, atunci este imposibil ca pe unde treci să nu lași o aromă în urma ta, o dâră de parfum. Numele nostru poate fi plăcut sau respingător, depinde de noi ce facem pentru a avea un nume bun.

    Am auzit persoane spunând să nu aud de persoana respectivă, nici de numele ei, înșiruind lucruri rele depre ea. Este trist să auzi asta, mai ales despre copiii Domnului.

    Lucrurile mici sau mari pe care le facem pentru cei din jur le aduc un gust amar sau dulce, atunci când se gândesc la noi?

    Vremurile se schimbă. Azi ești într-un loc, într-o țară, mâine sau peste o săptămâna în alta. Azi ești într-o biserică, peste o lună în alta. Ce lăsăm în urma noastră? Ce amintiri au despre noi cei pe care i-am lăsat în urmă?

    E numele nostru amintit cu drag, îi pare rău cuiva că am plecat sau s-a bucurat, am fost o persoană cu un impact bun asupra celor din jur? Sunt câteva întrebări la care eu mă gândesc. Ce moștenire las în urma mea, pentru vremea când nu voi mai fi? Își va mai aminti cineva de mine, de numele meu? Dar de tine care citești aceste rânduri, ce își vor aminti oamenii când nu o să mai fii?

    Trăiește în așa fel ca să ai un nume bun!

Cea mai mare valoare :)

Un tanar s-a indragostit de o fata , asa ca sa gandit ca ar fi bine sa mearga si sa-i spuna tatalui despre ea . El a prezentat subiectul său cam in felul acesta:

- " Tata, eu am o prietena ", a spus el.

- " Da, aceasta este frumos. Tu ai varsta potrivita " , a spus tatal. Este laudabil ca ai venit sa-mi spui despre acest eveniment.

- " Bine, spune-mi ceva despre ea ".

- "O", a spus tanarul, "ea este draguta".

Imediat tatal si-a luat stiloul si a scris pe o hartie din fata sa un zero mare.  Baiatul a fost surprins de aceasta.

- " Dar este bogata ", a adaugat el.Tatal a scris langa prima cifra  un alt zero mare. Baiatul a fost din nou surprins, apoi el a spus:

- " Dar este si harnica ". Tatal a adaugat un alt zero. Ce-o vrea sa spuna  cu aceasta? Sa gandit el.

- " Dar este foarte desteapta ", a continuat el. Fara a spune un cuvant tatal a mai scris un alt zero.

- " Este si economa ", a continuat baiatul. Un alt zero avea sa scrie tatal pe hartie.

- " Este o fata blanda ", a raspuns tanarul. Tatal  a mai scris un alt zero. Aceasta era deja prea mult pentru el. El se mira ce sa insemne aceste zerouri. El credea ca alesese fata cea mai buna dintre toate celelalte fete si acum iata  tatal  o noteaza numai cu zerouri. Apoi baiatul a adaugat:

- " Prietena mea, este o buna crestina care se teme  si iubeste pe Domnul ".

In acest  moment tatal  a scris cifra unu,mare in fata celor sase zerouri.amin

- " Acum ", a spus  tatal" ea valoreaza un milion . A fi draguta, bogata, harnica, inteligenta, economa si blanda inseamna numai zerouri. Fara aceasta cifra din fata toate celelalte calitati sunt fara valoare, dar valoarea creste dupa  prima si cea mai importanta dintre calitati: a fi un crestin bun, credincios, temator de Dumnezeu. Felicitarile mele! ".

Conversatia s-a incheiat  cu o strangere calduroasa de maini si cu urari de binecuvantare

Tanarul a inteles acum lectia....si noi...  :)

Asa-i ?

Toate la timpul lor!

Sunt sigur că la un moment dat cu toţii ne-am lovit de fraza "Toate la timpul lor",gândindu-ne în sinea noastră când e timpul potrivit.Din suflet ne-am dori ca problemele noastre să se rezolve pe loc,să nu mai fie nevoie să aşteptăm momentul potrivit şi timpul lui Dumnezeu,pentru că aceste lucruri ar însemna prea multă aşteptare,iar oamenii nu mai prea au răbdare pentru aşa ceva.Ne grăbim când vine vorba să ne rugăm,fugim de familie,nu mai avem timp să admirăm natura şi trăim deja în viitor.Nu mai ne bucurăm de prezent fiindcă suntem prea îngrijoraţi cu privire la ce se va întâmpla,unde vom ajunge,ce se va alege de noi şi alte întrebări de genul.

Suntem într-o căutare permanentă să ne împlinim planurile şi să grăbim lucrurile.Ne înfuriem când cineva ne spune:"Dar mai rabdă încă puţin",de ne vine să îi dăm un pumn în faţă.Ştiu că răbdarea poate fi dureroasă uneori,dar ea îşi are rolul ei.Iar în plus,care ne-ar mai fi bucuria şi entuziasmul dacă am primi totul pe tavă?Unde ar mai fi perseverenţa,dacă nici nu am apuca să terminăm fraza,că am şi primi lucrul cerut?Şi la ce ne-ar mai folosi atunci speranţa pentru ceva mai mult?

Dumnezeu face orice lucru frumos la timpul lui.El ştie când suntem capabili să cârmuim nava aceea pe care ne-o dorim,şi mai ştie când e timpul potrivit pentru o relaţie.Da,El ştie şi poate totul.
De ce să ne petrecem toată viaţa întrebând "Când e timpul potrivit?" şi să uităm că avem în prezent o viaţă de trăit?În loc să ne gândim mereu acolo şi să facem socoteli pentru "timpul potrivit",haidem să-I dăm toate aceste timpuri potrivite lui Dumnezeu.

El ştie viitorul şi gândul nostru.Nu ştiu ce planuri şi câtă răbdare mai ai tu în ceea ce vrei,dar eu te îndemn să-L laşi pe Dumnezeu să rabde în locul tău.Să arunci asupra Lui toate îngrijorările tale,căci El va îngriji de tine.Nu uita că dragostea este îndelung răbdătoare şi crede în visul tău!Dar înainte de toate,încredinţează-I Lui toate visele tale....iar la timpul perfect ales de El....vei primi ceea ce ai visat,şi chiar nespus mai mult!

El stie totul! Stie cand sa dea si ce sa dea! Deci asteapta voia Tatalui caci ea este cea mai buna pentru tine pentru ca El te iubeste nespus de mult si vrea sa fi fericit!

Semnele prezentei Lui

Un bărbat se credea uitat de Dumnezeu, că El nu-l mai aude şi nu-i mai răspunde la rugăciuni.

Într-o zi se trezi dis-de-dimineaţă pentru a merge sa lucreze în ogorul său dar vremea de afară nu-i plăcu. Cerul era posomorât, gata de ploaie iar pământul trebuia săpat neîntârziat.

“Ah,” şopti el, “dacă ar ieşi soarele măcar pentru câteva ore…!”

În câteva minute, razele soarelui străpunseră perdeaua grea de nori şi surâdea triumfător pe cerul albastru de primăvară. Omul nostru putea merge acum la munca pământului.

Aşa şi făcu până când obosit, o porni înapoi spre casă.

“Acum poa’ să plouă cât o vrea…” îşi zise el mulţumit.

Nici nu ajunse bine acasă că la orizont se îngrămădiră nori negri şi din cer începură să cadă picături mari şi reci de ploaie.

Mai târziu, când ploaia se mai domoli, omul ieşi prin curte să-şi vadă de treburile gospodăriei. Spre seară se adăposti din nou în casă căci ploaia se iuţise din nou. Cum sta el aşa întins pe patul său, aţipi şi avu un vis.

Un străin în haine albe venea spre el vorbindu-i:

“Nu-i aşa că dimineaţă te-ai ridicat din patul tău sănătos? Şi te-ai aşezat la masă că ai avut ce mânca? Şi apoi ai văzut pe geam vremea mohorâtă şi gândeai că nu poţi lucra ogorul dar soarele nu a întârziat să apară? Şi mai apoi ai vrut să cadă ploaia peste lucrul mâinilor tale şi aşa a fost?! Cine te-a binecuvântat cu toate acestea numai într-o singură zi? Cine?... Spune!”

Şi străinul dispăru…

Bărbatul se trezi din somn îngrozit. Înţelese că Domnul îi vorbise pentru că nu îl uitase aşa cum credea el. Toate acele lucruri de peste zi şi multe altele erau semne de dragoste dumnezeieşti…

Pentru tine cate face El ? Te-ai gandit vreodata prin cate iti arata ca este langa tine ? Doar cauta-L si Il vei gasi!

De ei ai nevoie . . .

Prietenii sunt ca şi curcubeul: îţi luminează viaţa când ai trecut printr-o furtună!

Prietenii sunt comorile pretioase care te fac sa zambesti si te incurajeaza...sunt gata sa te asculte atunci cand ai nevoie si te sustin mereu!

Prietenii sunt ingeri care ne ajuta sa pasim, atunci cand aripile par as fi uitat zborul ...

Prietenii sunt modul prin care Dumnezeu iti spune zi de zi: TE IUBESC!

Prietenul adevarat este un cadou de la Tatal ceresc!

Prietenul adevarat e acela care iti vrea binele,nu acela care iti spune ca esti bine!

Prietenul adevărat este cel căruia poţi să-i spui lucruri pentru care ar fi îndreptăţit să te ţină departe... şi totuşi te primeşte cu braţele deschise!

Prietenul adevarat este legat cu inima de tine si el ramane cu tine in orice imprejurare!

Prietenul care poate sa-ti dea sfaturi bune si un exemplu de viata curata si sfanta,acela iti este prieten adevarat !

Prietenul este acela care cunoaste cantecul inimii tale si poate sa ti-l cante atunci cand ai uitat cuvintele!

Prietenul nu merge inaintea ta ca sa te conduca, nici in urma ta ca sa iti vada toate greselile si ezitarile, ci e intotdeauna langa tine sa te sprijine si sa te incurajeze!

Un prieten bun iti vede prima lacrima, o prinde pe a doua si o opreste pe a treia!

Un prieten adevarat e o persoana care stie totul despre tine . . . si totusi te iubeste!

Prieten este acela inaintea caruia iti poti descarca toata povara inimii, cu bine si rele, grau si pleava laolalta, stiind ca blandetea mainilor lui va lua totul si va face selectia, pastrand ceea ce merita sa fie pastrat si, cu suflarea bunatatii, dand deoparte ceea ce trebuie aruncat!

Prietenia adevarata si dragostea sunt doi stalpi importanti in viata ta!

O prietenie bazata pe sinceritate este apreciata chiar si de Dumnezeu!

Scrisoare de dragoste

 

 

Copilul meu, chiar daca tu nu ma cunosti, eu stiu totul despre tine. Stiu cand stai jos si cand te ridici, si cunosc toate caile tale. Iti cunosc pana si numarul firelor de par. Ai fost creat dupa chipul Meu. In mine ai viata, miscarea si fiinta. Tu esti al Meu.
Inainte sa fi fost intocmit in pantecele mamei tale, te cunosteam. Te-am ales mai inainte de intemeierea Lumii. Nu esti rodul unei greseli, a unei intamplari oarbe, caci toate zilele tale au fost scrise in Cartea Mea.
Eu am cantarit chiar ziua nasterii tale si locul in care vei trai. Esti o faptura asa de minunata… Eu te-am tesut in pantecele mamei tale si te-am sprijinit in ziua nasterii tale.
Am fost inteles gresit de cei care nu ma cunosc, dar nu sunt nepasator, nici suparat, ci sunt Dragostea Desavarsita si dorinta Mea e sa revars aceasta iubirea asupra ta. Doar pentru faptul ca tu esti copilul Meu, iar Eu, Tatal tau.
Eu iti daruiesc mai mult decat ti-ar putea oferi vreodata. Pentru ca eu sunt cel mai bun Tata. Orice lucru bun pe care il primesti vine din mana Mea. Pentru ca Eu sunt cel ce-ti poarta de grija in toate nevoile tale.
Dintotdeauna am gandit pentru tine un viitor plin de sperante, pentru ca te iubesc cu o dragoste vesnica. Ma gandesc la tine de tot atatea ori cate boabe de nisip sunt pe malul marii si sunt plin de bucurie de dragul tau.
Nu voi inceta niciodata sa-ti fac bine, caci tu esti comoara mea nepretuita. Eu doresc din toata inima Mea si din tot sufletul Meu sa-ti fac bine si vreau sa iti arat lucruri mari si minunate.
Daca ma vei cauta cu toata inima ma vei gasi. Desfatarea ta sa fie in Mine si Eu iti voi da tot ce iti doreste inima, pentru ca Eu dau si vointa si infaptuirea.
Pot face pentru tine nespus mai mult decat ceri sau gandesti. Pentru ca Eu sunt Cel care te intareste dar si Tatal care te mangaie in toate necazurile tale.
Cand inima ti-e zdrobita sunt aproape de tine. Asa cum un pastor isi duce mieii pe brate, asa te-am adus si Eu aproape de inima Mea. Intr-o zi eu voi sterge orice lacrima din ochii tai si voi indeparta de la tine toata suferinta indurata pe acest pamant.
Eu sunt Tatal tau si te iubesc mai mult ca orice. Am trimis un sol sa iti arate dragostea mea. In El ti-am descoperit dragostea Mea pentru tine. El este intr-u totul asemenea Mie. El a venit ca sa-ti arate ca Eu sunt de partea ta, si nu impotriva, si sa iti spuna ca nu mai tin socoteala greselilor tale. El a murit ca tu si cu Mine sa putem fi impacati. Moartea Lui a fost dovada suprema a iubirii Mele pentru tine.
Am renuntat la tot ce am avut mai scump ca sa iti castig dragostea.
Daca primesti darul Fiului Meu Isus, ma primesti pe Mine, si nimic nu te va mai desparti vreodata de dragostea Mea.
Intoarce-te acasa si vei avea parte de cea mai mare sarbatoare pe care a vazut-o vreodata cerul. Ti-am fost dintotdeauna Tata si-ti voi ramane intotdeauna Tata…
Intrebarea este: Vrei si tu sa fi copilul Meu?
Te astept…
Cu drag,
Tatal tau, Dumnezeu”

Prietenul adevarat ...

Singura prietenie de pret este cea care s-a nascut fara motiv;

Prietenia indoieste bucuriile si injumatateste necazurile'

Nimic nu este mai pretios decat un prieten credincios;

Cel mai bun prieten va fi mereu linga tine,iti va arata speranta atunci cand tu nu o vei mai gasi;

Prietenul adevarat nu crede niciodata ca isi pierde timpul atunci cand te asculta;

Pentru el conteaza orice este important pentru tine, orice te face sa fii fericit sau trist;

Singurul care te va iubi atunci cand toti te vor ura va fi Prietenul Adevarat;

Pentru prietenul adevarat vei plange cateodata doar pentru motivul ca il iubesti sau iti este dor de el;

Prieten adevarat este acela pentru care nu este niciodata prea tarziu sa te astepte cu bratele deschise;

El nu-ti va cere niciodata explicatii, ci se va bucura doar ca acum este cu tine;

El va gasi mereu timp sa te faca fericit stand cu tine,vorbind cu tine;

Nu va crede niciodata ce se vorbeste pe la spatele tau despre tine,el iti va lua apararea mereu,nu-i va fi frica de cei invidiosi;

Prietenul adevarat te prinde de mana si iti atinge inima

Daca va dori vreodata sa afle ceva nou te va intreba pe tine,nu pe altii;

Lui nu trebuie sa-i spui cand esti suparat,el isi va da seama singur, inima ii va spune aceasta fiindca tu esti in ea;

Iti va duce gindurile departe;

Va iubi sufletul tau, amintirile cu tine si-i va uri pe cei care te fac sa suferi;

În viaţă nu contează cine eşti, contează ca cineva să te preţuiască şi să te iubească necondiţionat! Un prieten adevărat, este acela care soseşte în timp ce ceilalţi… dispar!

Oricine te poate face fericit facand ceva special pentru tine. Dar, numai cineva special te poate face fericit fara sa faca nimic si acela e el, prietenul adevarat

Prietenia inseamna un suflet in doua trupuri

Sa nu uiti ca sunt putini oameni ce au prieteni adevarati, daca te regasesti printre ei, ai grija de prietenul tau !

Fereastra sufletului!

Am citit zilele acestea o poveste despre o familie care a primit de la o ruda in varsta o casa intr-un cartier foarte linistit. Inainte de a se muta mama, tatal si fiica lor mergeau cateva ore in fiecare zi pentru a scoate din casa lucrurile vechi, pentru a face curatenie si a pregati cat mai bine locuinta.

In prima dimineata cand au ajuns in casa fiica a observat, privind pe fereastra, o doamna in varsta care isi intindea hainele abia spalate in balcon.

- Mama, priveste ce haine murdare intinde vecina noastra in balcon! Pana si eu stiu sa spal mai bine decat ea! Poate ar trebui sa merg s-o invat cum se face! Sau poate sa-i spun ce sapun sa foloseasca…

Mama a privit la doamna in varsta care isi intindea rufele, a privit apoi la fiica ei si n-a spus nici un cuvant.

Si asa, la fiecare doua sau trei zile fiica repeta observatiile, in timp ce vecina isi întindea rufele la soare.

Dupa vreo luna fiica a ramas surprinsa vazand ca vecina sa intindea pe sarma cearceafuri mult mai curate, asa ca i-a spus mamei sale:

- Priveste, a invatat sa spele rufele, cu toate ca n-am avut timp sa trec pe la ea sa-i spun cum se face!

Mama s-a uitat zambind la ea si i-a raspuns:

- Nu, astazi am reusit sa vin ceva mai devreme decat tine si am spalat geamurile casei noastre!

Si in viata se intampla de multe ori la fel… Totul depinde de cat de curata este fereastra sufletului nostru, cea prin care observam faptele celorlalti.

Inainte de a critica, potrivit ar fi sa ne uitam la noi insine si sa ne curatm sufletul pentru a putea vedea clar ceea ce se intampla in jurul nostru. Atunci am reusi in sfarsit sa vedem si curatenia sufletească a celorlalti, chiar daca ei nu sunt niciodata perfecti…

Fie ca “afara” este ploaie, vant sau soare… eu ma straduiesc in fiecare zi, atat cat imi sta in puteri, sa-mi pastrez curata fereastra sufletului. Si fara indoiala… azi te vad mult mai bine decat ieri!

O zi fericita, in care sa intre cat mai multa lumina prin fereastra ta!!!

Un dar pretios dar nepretuit

Se povesteste ca un tânar, singur la parinti, urma sa-si încheie cu brio studiile academice. De luni de zile admirase o masina expusa în vitrina unui magazin auto. Stia ca tatal lui îsi poate permite sa cumpere o astfel de masina, asa ca si-a exprimat dorinta sa o primeasca în dar la absolvire.
Ziua mult asteptata se apropia, însa fara ca tânarul sa poata depista vreun semn ca masina mult visata va intra în posesia sa. O usoara dezamagire începuse sa i se cuibareasca în inima. În seara dinaintea festivitatii de absolvire, tatal si-a chemat fiul în birou. L-a felicitat pentru anii de studiu si i-a spus cât de mândru este de el si cât de mult îl iubeste. Apoi i-a întins o cutie frumos împachetata, rostind emotionat: “Felicitari, fiule!”
Fiul a deschis cutia, sperând ca va gasi în ea cheile masinii. Însa în cutie se afla o biblie scumpa, îmbracata în piele, cu numele lui scris în litere aurite pe coperta. Dezamagirea i s-a transformat în mânie.
– Cu banii pe care îi ai, tu îmi dai ca dar la absolvire o Biblie? Trântind Biblia pe biroul tatalui, tânarul a iesit furios din camera, parasind definitiv casa tatalui sau. Anii au trecut.
Tânarul de odinioara avea de-acum o afacere prospera si o familie frumoasa. Într-un târziu, si-a dat seama ca vremea nu sta în loc si a hotarât sa-si viziteze tatal, pe care nu-l mai vazuse din ajunul absolvirii facultatii.
Însa înainte ca sa poata pleca la drum, o telegrama fulger îl anunta ca tatal lui a decedat si ca toata averea i-a ramas lui, ca singur mostenitor. Ajuns din nou acasa dupa ani de zile, inima i-a fost coplesita de tristete si regrete. A intrat în biroul tatalui sau. La un capat al mesei grele din lemn de stejar se afla biblia pe care o primise în ajunul absolvirii – în aceeasi pozitie în care o lasase el înainte de a parasi casa parinteasca. Cu ochii împaienjeniti de lacrimi, fiul a luat-o, a deschis-o si a început sa citeasca în ea.
La un moment dat, întorcând înca o fila, un plic alb a fluturat la podea. S-a aplecat sa ridice plicul, pe care se afla adresa magazinului auto de unde sperase cu ani în urma sa primeasca masina mult visata. În plic, un contract de vânzare, datat în ziua absolvirii. ACHITAT- scria în litere mari peste termenii contractului. Masina îl astepta de ani de zile în garaj. 

De câte ori nu trecem cu vederea binecuvântarile lui Dumnezeu, doar pentru ca nu sunt “împachetate” cum ne-am asteptat ?

Frumusetea inimii

Se povesteşte că într-o zi, un tânăr s-a oprit în centrul unui mare oraş şi a început să le spună trecătorilor că are cea mai frumoasă inima din lume. Nu după mult timp, în jurul lui s-au strâns o mulţime de oameni care îi admirau inima: era într-adevăr perfectă! Toţi au căzut de acord că era cea mai frumoasă inimă pe care au văzut-o vreodată…

Tânărul era foarte mândru de inima lui şi nu contenea să se laude singur cu ea. Deodată, de mulţime s-a apropiat un bătrânel. Cu glas liniştit, el a rostit ca pentru sine:
- Şi totuşi, perfecţiunea inimii lui nu se compară cu frumuseţea inimii mele!

Oamenii au început să-şi întoarca privirile spre inima bătrânelului. Până şi tânărul a fost curios să vadă inima ce îndraznea să se compare cu inima lui. Era o inimă puternică, ale cărei bătăi ritmate se auzeau până departe. Dar era plină de cicatrice, şi erau locuri unde bucăţi din ea fuseseră înlocuite cu altele care nu se potriveau chiar întru totul, liniile de unire dintre bucăţile străine şi inima bătrânului fiind sinuoase, chiar colţuroase pe alocuri. Ba mai mult, din loc în loc lipseau bucăţi întregi, lăsând să se vadă răni larg deschise, înca sângerânde.
-Cum poate spune că are o inimă mai frumoasă? işi şopteau uimiţi oamenii.

-Cred că glumeşti, spuse tânarul după ce a examinat atent inima bătrânelului. Priveşte la inima mea, este perfectă! Pe când a ta este toata o rană, numai lacrimi şi durere.
- Da, a spus blând bătrânul. Inima ta arată perfect, dar nu mi-aş schimba niciodata inima cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezintă o persoană căreia i-am dăruit dragostea mea: rup o bucată din inima mea şi i-o dau omului de lângă mine, care adesea imi dă in schimb o bucată din inima lui, ce se potriveşte în locul rămas gol în inima mea. Dar pentru că bucăţile nu sunt măsurate la milimetru, rămân margini colţuroase, pe care eu le preţuiesc nespus de mult, deoarece îmi amintesc de dragostea pe care am împartăşit-o cu cel de lângă mine. Uneori am dăruit bucăţi din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic în schimb, nici măcar o bucăţică din inima lor… Acestea sunt rănile deschise din inima mea, pentru că a-i iubi pe cei din jurul tău implică întotdeauna un oarecare risc. Şi deşi aceste răni sângerează încă şi mă dor, ele îmi amintesc de dragostea pe care o am până şi pentru aceşti oameni. Cine ştie, s-ar putea ca într-o zi să se întoarcă la mine şi să-mi umple locurile goale cu bucăţi din inimile lor… Înţelegi acum, dragul meu, care este adevărata frumuseţe a inimii? a încheiat cu glas domol şi zâmbet cald bătrânelul.
Tânărul a rămas tăcut deoparte, cu obrazul scăldat în lacrimi. S-a apropiat apoi timid de bătrân, a rupt o bucată din inima lui perfectă şi i-a întins-o cu mâini tremurânde. Bătrânul i-a primit bucata şi a pus-o în inima lui. A rupt, apoi, o bucată din inima brăzdată de cicatrice şi i-a întins-o tânărului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru că marginile erau cam colţuroase.
Tânărul şi-a privit inima, care nu mai era perfectă, dar care acum era mai frumoasă ca niciodată, fiindcă în inima cândva perfectă pulsa de-acum dragoste din inima bătrânului. Cei doi s-au îmbrăţişat, şi-au zâmbit şi au pornit împreună la drum.

Cât de trist trebuie să fie să mergi pe calea vieţii cu o inimă întreagă în piept… O inimă perfectă, dar lipsită de frumuseţe… Inima ta cum este? O poţi împărţi cu alţii?